Inainte sa ajung aici ma gandeam ca Finlanda e mai aproape de Romania (ca si nivel de trai). Acum imi dau seama cat m-am inselat...Kati, finlandeza care ametita fiind, ma intreaba daca nu stiu unde e insula Rajasaari, plina de viata imi spune ca, pentru ca iarna e atat de depresiva pentru finlandezi, atunci cand vine vara (e un mod de a spune pentru ca cele 12 grade ma fac sa inghet) si e lumina pana aproape de miezul noptii – atunci ei incep sa petreaca si sa se bucure de lumina si de viata. Asta face ca seara (si nu numai) orasul sa fie plin de oameni care au o sticla/cutie de bere in mana...sau tocmai au aruncat-o.
In 3-4 ore: o tipa m-a oprit de pe bicicleta ca sa ma intrebe: „Esti sigur ca te indrepti in directia potrivita?” :-) ; o a doua a sarit pe portbagajul bicicletei, iar a treia m-a intrebat in finlandeza de o insula din orasul ei. Cand ajung pe insula Rajasaari – un tip de la acea petrecere – prima intrebare pe care mi-o pune este: „What do you think about nuclear power?” :-))Mda...finlandezii imi par ciudati, insa imi plac. Ca si suedezii (si mai mult decat acestia) sunt nonconformisti. Suedezii mi se par a avea un nonconformism elegant, in timp ce finlandezii mi se par ca au unul ce se imbina cu calmul, sociabilitatea si buna-vointa. Fiecare popor trebuie sa se identifice prin ceva si in mintea mea finlandezii se identifica prin acestea si prin timiditate.
Pana sa ajung in insula aceea pe la miezul noptii, mi-am obosit picioarele intreaga zi strabatand Helsinki de la nord la sud, vazand Stadionul Olimpic – unde a avut loc Olimpiada din 1952 – care are in mod ciudat (Dăă....sunt in Finlanda) lipit de el inca un stadion – Finnair Stadium al echipei HJ Helsinki. E prima data cand vad doua stadioane mari unul langa celalalt.
Muzeul national pare ca o biserica, cu turnul ascutit – tipic scandinav.
Biserica Catolica (Suurkirkko) e imaginea orasului Helsinki, intradevar impunatoare, aflandu-se in Piata Senatului si avand in dreapta Universitatea din Helsinki, iar in stanga – Senatul. Pe scarile acestei uriase biserici se afla si finlandezi cu berea in mana si cupluri de indragostiti. Calmi si sociabili...Finlanda, desi sub influenta rusa o buna perioada, a ajuns azi sa aibe PIB per Capita - aprox. 30.000 Euro – mai mare decat Germania si de aprox. 3 ori decat al Romaniei. Finlanda are 180.000 de lacuri. De ce s-o fi numit „tara celor 1000 de lacuri”, nu stiu :-). In Helsinki, numarul telefoanelor la 100 de locuitori este de ...103. Acea mica diferenta, pe care gresit o credeam, se infirma inca o data cand vad in jurul aeroportului Vantaa, km intregi de paduri...copaci inalti si drepti si verde tot in jur. In drum spre Otopeni, pe dreapta printre copacii ramasi, rasar si mai inalte si mai drepte macarale.
Aproape de centrul Helsinki-ului, in fata unei cladiri corporatiste din sticla, pe o pata de verdeata stau trei iepuri. In Bucuresti nu ar fi rezistat mai mult de cateva secunde.Din Piata Senatului ajung la Marina din Helsinki si vad cel mai frumos lucru din oras pentru mine – Biserica Ortodoxa (Uspenski katedraali). Pur si simplu minunata...Intrand in acea sambata in biserica simt in suflet ceva ce am mai simtit cand am intrat in biserica din Guimaraes.
Kamppi Shopping Center, construit pe 7 etaje si care este si statie de metrou – ma convinge cat greseam gandind ca Romania nu este departe de Finlanda...E suficient sa compar aceasta statie de metrou cu Unirii sau Eroilor. Vor trebui zeci de ani pana sa ajungem ca noi, in Romania - macar vara (atat cat finlandezii) - sa ne bucuram de viata, petrecand intrun oras foarte frumos fiind toti atat de calmi si sociabili (cu riscul de a fi putin ametiti de bautura o parte dintre noi).
Vor trebui zeci de ani...Chiar daca o sa fim depresivi o iarna intreaga, cum spunea Kati si chiar daca l-am intreba pe primul venit: „What do you think about nuclear power?”.
