Uppsala

Ajung in locuri unde, unele din ele nici nu imi doream foarte tare inainte....In sambata cand am fost in Uppsala....poate si starea mea, ma facuse sa compar orasul cu o particica din rai...Totul verde....oameni pe bicicleta, parcuri... flori...rauri..poduri cu flori....orasul lui Carl von Linne....(unul din cei mai mari botanisti din lume care a descoperit sexul la plante)....autobuze verzi..... gradina botanica...casa lui Linne.....ratuste care stau pe barci...... De amintit, ca Uppsala are prima universitate din Scandinavia (sec15) si sediul celei mai mari bisericii scandinave(Uppsala Domkyrka). Din pct asta..e o combinatie de Braga si Coimbra in varianta nordica. U2 canta intro melodie...ca o zi e frumoasa daca o vezi in verde si albastru.....Dupa parcul din fata Tour Eiffel...e doua oara in viata cand l-am inteles pe Bono 100% :-) Cand eram convins ca acesta comparatie....nu e deplasata... si faceam poza, ca sa am in minte acel moment...cu flori in dreapta.....pod in fata...rau in stanga...cer impecabil deasupra.....blonde pe biciclete pe langa mine....in fata pe podul cu flori trece un Ferrari..... Asa am ajuns sa am intrebarea existentiala :-)... In rai mergem cu bicicleta sau cu Ferrari?

Stockholm - all yellow

25 iunie. Maine ar trebui sa fii in Stockholm...Ok, spontaneitatea mea nu zice nu.....dar again....nu stiu ce ma asteapta:-) Apuc sa anunt oamenii ca in cateva ore am sa fiu in alta parte a Europei....Unii nu inteleg, poate...Sunt happy...atat de happy incat din greseala am tras semnalul de alarma la metrou prin Piata Victoriei...oups...gata putem pleca...:-) Ma bad...
Ajuns in Aeroportul din Stockholm, merg la primele taxiuri sa intreb tariful si cum ultima mea calatorie fusese India, ma apuc sa le zic ca pretul zis de ei e prea mare si ca le dau doar jumatate...Evident ca nu se poate... e tara civilizata, in care chitanta se poate plati in taxi cu American Express...Inca ma gandeam ca sunt in India, unde evident ca e aproape imposibil sa iei chitanta de la taxi...Asta poate si pentru ca taximetristul era tot indian...insa imbracat in costum si cu Mercedes...
Primele impresii sunt ca e tara in care as vrea sa imi cresc copiii...Prin educatie, civilizatie...toti vorbesc engleza, strazile se spala in fiecare dimineata cu furtunul, iar femeile business cu copil de mana fluiera cantece prin metrou...Ma hotarasc sa raman primele 2 weekenduri acolo...Nemtii nu ma inteleg de ce...
Primul weekend ploua aproape 100%. Apuc sa merg sa vad Stadhuset, adica primaria si locul unde se tine banchetul pentru Nobel...Cand am fost acolo, nu era decat o nunta, si niste japonezi cu camere foto...Tot in acel weekend a fost si ziua printesei...nu am apucat sa ii vad decat palatul ca cred ca era oricum ocupata cu musafirii...
Stockholm cuprinde 14 insule, multe poduri intre ele, biserici lutherane, in care mai mult se canta opera sau joaca teatru, pentru ca multi sunt ateisti. Mult verde in jur, multe parcuri in care parintii in costum se joaca in nisip cu copii lor blonzi...sau barbatii se joaca "Bile".
Al doilea weekend, alta poveste, vreme excelenta, plimbare cu barca in jurul Stockholmului...minunat oras...Muzee(Vasamuseet, Nobel Museet, Kulturhuset, si un fel de muzeul satului...) .
Mancarea...din toate locurile lumii...sushi, thi-, italiano...etc. si doua feluri ciudate pe care le-am incercat...cartofi piure cu carne de ren in sos de struguri...si mici (ca si la noi) umpluti cu gem...Dupa mancarea indiana...nimic nu cred ca ma face sa ma plang.
A...principala atractie...nu iti vine sa crezi cand vezi in metrou, in cafenele, pe strada...cate un grup de 5-6 suedeze...si nu stii la care sa te uiti mai intai...Cred ca atunci cand au scris "Yellow", tipii de la Coldplay erau in Suedia... sau visau...

Hyderabad, Andhra Pradesh, India

Nu aveam pusa India in plan pentru anul asta :-) E incredibil de cald...de fapt, la cum a fost vremea in vara asta in Bucuresti....nu e departe de ce e acolo.

O adevarata experienta......toti se uita insistent daca esti alb.....Hotel de 4 stele cu gandaci...care apropo in India NU ar trebui ucisi..., Ganesh....zeul cu cap de elefant.......O alta experienta a fost Autorickshaw - tuc-tuc-urile(adica masinutele galbene pe 3 roti). Am mers cu ea in afara orasului pana la Ramoji Film City (cel mai mare studio de film din lume)....ceea ce si indienilor de la training li s-a parut "risking ur life". Mancarea...nu se potrivea ca sa zic asa, cu stomacul meu :-)....Biryani....si toate sosurile picante.
Cum sa bei cafeaua ca sa stai treaz la 42 de grade ?!!

Comercial mi s-a parut in prima faza si un templu hindu, la intrarea caruia se vindeau statuile, cu Ganesh si cu Iisus unul langa altul. Abia cand am venit in Romania am aflat ca de fapt pentru ei, Iisus e de fapt o reincarnare a unui zeu propriu, la fel ca Budha.

Parcurile (NTR Ghat, Lumbini) sunt foarte frumoase, singurele locuri unde oamenii se pot saruta, pentru ca asemenea gesturi sunt interzise in locuri publice. Traficul e ingrozitor in oras: biciclete, triciclete, tuc-tuc-uri, masini normale, autobuz (unde oamenii stau pe scara, desi e gol bus-ul), camioane.....

La o saptamana dupa ce am fost acolo si am vazut (de la 30m distanta ce-i drept) Mecca Masjid (care are caramizi aduse de la Mecca), am vazut pe yahoo news ca in timpul slujbei musulmanilor, in timp ce erau 10,000 de oameni o bomba a explodat acolo...Au murit vreo 30.....

Somer 3 luni

Pentru a-mi rezolva cu actele sa pot continua in Portugalia, asa cum am decis, am avut 3 luni in care eram "unemployed". Cred ca a fost unul din cele mai dificile momente...perioada in care eram mai tot timpul cu convingerea ca din cele 3 variante de care ziceam anterior (bun, rau sau doar un oarecare)...ca o sa se aleaga cea mai proasta... Intro anumita masura eram si indreptatit...nici dragoste, bani, cariera...sau ceva de care sa nu ma pot plange, nu pareau sa mearga in viata mea. Cu fiecare zi, imi doream mai putin sa merg inapoi in Portugalia din cauza birocratiei...In final, cum ziceam...cred ca nu era acela drumul...

Am avut ocazia sa merg la Fiad si sa stau mai mult timp cu ai mei, asta la plusuri...:-)

Lisabona

Cand am zis ce vreau sa îmi aduc aminte din Portugalia, cred ca în primul rand o sa îmi aduc aminte de prietenii de acolo cu care am si fost în Lisabona în Noiembrie. Pedro, Paulo, Filipe, Burcu, Vanda, Dulce, Filipa si Claudia m-au ajutat mult în Portugalia chiar si doar prin "small chats". Cred ca ei au fost principalul motiv pentru care am decis sa raman în Portugalia şi sa aştept sa se rezolve după aceea problemele cu actele timp de 2 luni.....În final se pare ca, dacă ceva nu ţi-e menit, chiar dacă tu crezi ca e "the right thing", în final vei fi îndreptat spre, adevăratul lucru care trebuie sa urmeze pentru tine :-)

Pasteis de Belem, una din cele mai bune prăjituri pe care le-am gustat, Santa Justa, Caipirinha în strada la 4 dimineata, plata dubla a consumaţiei în restaurant, Pousada din Parque de Nacoes, Castelo do Sao Jorge şi pranzul pe strada în parc în fata Palatului Presidential sunt lucruri dragi din acel weekend.

Porto/ Vila do Conde

Am plecat din Cluj, condus pe o ninsoare (cred ca era prima din an) de prieteni. Inca o data, nu stiam spre ce ma indrept, cum va evolua relatia mea, ce o sa fac in cateva zile...Am inceput sa cred mai mult ca toate lucrurile se intampla cu un sens in viata. Cred ca Dumnezeu te pune intro anumita situatie, ca sa ai tu decizia de a lua o hotarare intrun sens sau altul. O sa tin minte, cred toata viata mea, dimineata cand am trezit-o pe Teresa sa mearga la spital sa isi faca kimioterapie ca intarziase...si primul lucru care l-a facut a fost...sa isi aprinda o tigara...In acel moment daca fumam cred ca ma lasam instantaneu. O sa tin minte, primul Craciun facut intre straini, ajuns de 10 zile, in familia lui Rene, cu cantece cantate la muzicuta. O sa imi aduc aminte de prima impresie despre femeile portugheze, dupa ce am vazut reclamele la produse de infrumusetare :-)
Drumurile cu bicicleta in Monte Sao Felix, Barcelos sau Povoa de Lanhoso...Meciurile de fotbal ale lui FCP si Rio Ave, lucrurile invatate (cum sa nu fiu) de la Elisabete; portugheza invatata de la Teresa; Lamego cu Dulce si Claudia, bacalhao in n-shpe moduri preparat, cuvantul ''saudade''(dor) care exista in portugheza :-), Guimaraes cu biserica Nossa Senhora da Oliveira (facuta in 953), ospitalitatea portugheza, corida din Figueira da Foz, Queima das Fitas in Coimbra, Familia "mea"(Branco Costa), Restaurantul Ramon din Vila do Conde care avea fularul cu Dinamo pe perete, ciocanele din plastic de Sao Joao, Scurt metrajele din Curtas do Vila do Conde, unde a participat si Cristian Nemescu, Bom Jesus in Braga sau revelionul cu mamaliga com bacalhao din campus sunt amintiri dragi intrun fel sau altul... Doamne ce dor mi se face de ele...

Alaska - Fairbanks

Imi aduc aminte drumul spre Bucuresti sa prind avionul...Nodul din gat...si gandul "Nu ai putut sa stai linistit si sa ai o vara linistita in Nasaud?"...
Inainte cu 3 zile de a merge in USA facusem entorsa...care trebuia pusa in ghips....Ma gandeam deja ca nu poate sa mi se intample mie asa ceva...In final, fiind in Cluj sa imi iau viza, am vazut ca nu aveam tren ca sa apuc sa merg la Nasaud sa imi iau bagajul, si sa ma intorc, ca sa prind avionul. Cred ca ambitia ca totusi se poate, m-a facut sa pot sa ajung sa am nodul in gat in trenul de Bucuresti...
Experienta din USA cred ca a fost primul lucru bun major in viata mea. In primul rand ca abia acolo am reusit sa trec peste moartea tatalui meu, sa incep sa vad ca viata poate fi traita...In Vanilla Sky se zice ca raspunsul la 99% din intrebari este ...banii... Desi nu sunt materialist, cred ca e asa...
In afara de multa munca, o sa imi aduc aminte de aurora boreala, midnight sun venind de la serviciu la 12 noaptea, biking, ploaia ce tine 10 zile fara oprire, tantarii ca mustele, renii si elanii, daylight la 3 dimineata, Colledge Inn, romanii din Botosani, trenul cu 98 de vagoane, In Cha, cerul care arde si Consuella.

Cluj

Cred ca am inceput sa am o personalitate proprie abia din Facultate. Cum ziceam, cei 18 primi ani erau mai mult vise ca ar putea fi bine. Primii prieteni buni, primele discutii serioase, primele iubiri adevarate...sunt aici pentru mine.
Cand am inceput sa cred ca "va fi bine", cineva a plecat de langa mine...Disperare, rugaminti ca daca nu se intampla, am sa...si tacerea de dupa... Mi-am promis, dupa ce am trecut de acest gol...ca atunci cand mi se va intampla din nou voi reactiona altfel. E enorm mai greu sa te refaci singur, sa nu comunici cu cineva...sa nu asculti muzica...sa porti negru...sa pleci acasa joi si sa te intorci in Cluj luni dimineata...sa intri si tu in durere...si sa te tot intrebi "de ce?..." Prima discutie despre moartea tatalui meu am avut-o dupa 3 ani!...Trebuia reactionat altfel...Un an din viata mea, in care nu am facut nimic altceva...Optimistul din mine zice "Bine ca a fost doar un an....".
Aici am si prietenii adevarati...3-4 cati sunt, au fost langa mine, inainte sa ii strig...Insa trebuie comunicare in orice relatie...Iubire, dragoste, prietenie...distanta (desi nu cred ca e decat un test aceasta distanta) le strica pe toate.

Nasaud - "Bun", "Rau" sau...doar un "oarecare"

Viata in Nasaud pana la 18 ani, cred ca a fost plina de vise care nu credeam ca o sa fie implinite...dar la care imi placea sa visez...ca totusi...poate...
Acum, privind inapoi ma bucur ca a fost asa...Ma bucur ca am o familie numeroasa, desi atunci era foarte greu pentru ai mei...insa acum sunt un adevarat sprijin. Cred ca dam mai multa valoare unor lucruri daca nu le avem usor...daca le-am dus dorul atata timp...daca am visat numai...ca poate...Sunt chestii care atunci ma faceau sa ma intreb, de ce e lumea asa, de ce unii au mai mult si altii au mai putin...de ce sa visez doar...Acum sunt lucruri care poate m-au ajutat sa fiu mai bun in ceea ce sunt azi, precum...ciocolata impartita in 8 si primind fiecare cate 3 bucatele, bomboane de ciocolata in ceai in loc de zahar, felii de paine unse dimineata, adidasi rupti la sport in clasa a 7 a...:-)
Cand eram in Porto, incepusem sa ma intreb daca eu, voi fi/sunt in viata un om bun (profesional,dragoste, si ca si om in general), un ''loser", sau doar un oarecare...Si, in functie de "vreme", erau zile in care ma "vedeam" in una din cele 3 situatii. In primii 18 ani cu siguranta, predominant erau ultimele 2 variante...si la prima, uneori visam...ca poate...

Prima pagina...

Intro carte de a sa, Marquez ii spunea unui nepot ca nu poate sa scrie o carte deoarece nu isi mai aduce aminte cum se intamplase evenimentele in urma cu X ani...Nepotul l-a intrebat de ce nu incepuse sa isi scrie memoriile cand inca si le aducea aminte...
:-)
Nu ca as vrea eu sa devin scriitor, dar de azi o sa incep sa imi aduc aminte de ce mi s-a intamplat pana acum in viata, cat mi le aduc aminte inca...:-)