Gânduri despre 2014

Inițial mă gândeam despre anul care abia se încheie că nu pot să îl cataloghez ca un an bun sau un an rău. A fost un an plin. Un an în care am călătorit, am zâmbit, am văzut locuri noi, m-am implicat și am plâns. Un an în care am fost fericit. Un an în care m-am văzut uneori mai înțelept pentru a vedea ulterior cât de fragil și subiectiv este acest lucru. Un an în care mi-a fost dor de mama...Un an în care mi-e tare dor de copilul meu ce va să vină. Un an în care am fost și rău uneori, iar alteori, cred, bun. Un an în care am fost la Viscri și Viborg, Chicago și Copșa Mare, Budapesta și Biertan, Londra și Năsăud, în Harghita și Stockholm, Mizil și Copenhaga. Un an în care, împreună cu 2013, Miles&More spune că am "zburat" 180.100 km, adică de 4,4 ori un zbor în jurul pământului. A fost un an în care mi-a plăcut și Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum, dar și povestea escaladării Everestului din In aerul rarefiat...

În decembrie acum un an mi-am pus 3 dorințe (vise) pentru 2014. Faptul că s-au îndeplinit, mă face să zic că a fost bine.

Da, a fost bine...

Breaking news de la IMS

Nu am încredere în toate institutele de care auzi doar înainte alegerilor și care publică sondaje care se contrazic flagrant cu ceea ce este în realitate. Marje de eroare = +/- 3%? Dar marja de minciună? Dar marja de manipulare? Nu îmi aduc aminte vreun institut de ăsta, ca după rezultatele oficiale ale alegerilor să demisioneze sau concedieze în masă pentru „erorile” publicate anterior.

Cu acestea în minte m-am gândit să fac propriul sondaj, astfel că am rugat IMS (Institutul Meu de Statistică) să facă acest „sondaj” între „prietenii” de pe Facebook.

Acest sondaj a fost efectuat în perioada 9-14 septembrie și are o marja de eroare de 0 % (asta pentru că am verificat de 3 ori).

Din total participanți la vot:

Câteva concluzii:

- 30% din prietenii mei nu au cetățenie română (descoperit cu această ocazie)

- 89% din cei cu cetățenie română sunt foarte ocupați sau sunt doar steliști de mici (până la această oră, nu am reușit să centralizez câți din cei străini sunt steliști de mici)

- Ponta și Udrea = 0%. Știu și eu că poate cei care i-ar vota nu sunt foarte mulți printre cunostiintele și „prietenii” mei de pe Facebook și că în țara realitatea este alta. Poate cei care o să îi voteze și se află printre „cetetenii cu drept de vot” din Facebook-ul meu nu cred în astfel de inițiative liberale și li se par niște porcării.

PS1. Mulțumesc celor care au răspuns prin mesaje private sau comentarii la această inițiativă

PS2. Nu sunt atât de naiv încât să cred că această este realitatea și că Macovei se va bate în turul doi cu Iohannis. Nu, nu sunt... Însă aceasta este realitatea oamenilor din jurul meu, pentru care nu există un sondaj anume.

PS3. Postul respectiv de pe Facebook l-am șters (pentru protecția datelor), însă pentru alte detalii puteți să contactați IMS mai jos.

Vietăți de vară

Un loc la apus

Astăzi se împlinește un an de când un om extraordinar a plecat din viața aceasta... Deși nu mai am cum (doar in gand) să o sun sau să o imbrătisez sau să ii multumesc pentru tot, mă trezesc privind un scaun gol imaginandu-mi ca e aici si zâmbeste...Si atunci zâmbesc și eu si mi se face tare dor de ea uitându-ma la un scaun pe care cad razele soarelui la apus intrun mic oraș Transilvănean...

Vacanță în Transilvania

Cineva spunea că viața este o călătorie la sfârșitul căreia te vei întoarce în locurile din care ai plecat și atunci le vei descoperi pentru prima dată. Sunt multe locuri în Transilvania în care nu mai fusesem, locuri pe care doream să le descoperim, astfel că am plecat intro călătorie ale cărei puncte de pe hartă au fost ghidate de locuri despre care citisem.

Au fost locuri drăguțe care merită să fie vizitate de mai mulți români, nu pentru că raportul calitate-preț este mai bun decât în Austria sau Bulgaria (nici nu plecasem de la această premisă) - ci pentru că aceste sate sau locuri sunt parte din trecutul și istoria noastră. E altfel dacă stai în fața unei biserici fortificate dintrun sat cu o populație de 1.000 locuitori și să afli că această biserică a fost arsă acum câteva sute de ani din ordinul lui Vlad Țepeș (acel Vlad Țepeș pe care unii îl cunosc doar sub numele de Dracula) - și ea, biserica, stă chiar în fața ta în acest sat transilvănean în care au rămas mai puțin de 100 de sași.

Călătoria ne-a purtat prin:

- Cund (nu a fost principala atracție a călătoriei noastre, existând alte locuri mult mai frumoase),

- minunatul Biertan (cu o biserică foarte frumoasă care te face să apreciezi și să înțelegi valul de străini care vin până în acest sat transilvănean care fusese centrul Episcopiei catolice din Transilvania acum câteva sute de ani)

- Moșna - cu cei 5 cicliști plecați din București intrun tur; cu Willy Schuster și a lui casă în care am fost primiți cu ospitalitate

- Copșa Mare (unde am luat cina și cu Giovanna, proprietara italiancă care a renovat foarte sustenabil și tradițional 4 case în sat, fiind o deschizătoare de drumuri în acest sens pe plan local)

- Mălâncrav (cu conacul Apafi, cu brânză de capră și castraveți cumpărate ambele cu 3 lei din curtea unei femei, cu prânzul luat la umbra unui cerc format din 10 copaci, cu biserica fortificată renovată recent și cu suc de mere din spatele bisericii). Foarte plăcut acest sat în care am petrecut o jumatate de zi.

- Hosman - cu biserica pe fundalul munților Făgăraș și cu Moare Veche, acum condusă de niște oameni drăguți care fac plăcintă cu ceapă sau varză

- Bran (Balaban) - care oferă niște priveliști demne de coperta ghidurilor de călătorie Lonely Planet spre Parcul Național Bucegi sau spre Munții Piatra Craiului - odată ajunși în vârful celor 3 km în Simon, spre Balaban)

- Viscri, și mai ales Viscri 125 - de unde nu ne-am mai fi dat duși.

Am aflat lucruri, locuri sau activități noi care pot fi puse ca „etichete” de blog pentru oricine vrea să meargă intro călătorie similară: Fundația Adept, Transylvania Bike Trails Network, Mihai Eminescu Trust, Bio-Mosna.

În anii care vor urma sunt convins că vor fi mulți alți turiști care vor descoperi aceste locuri. Important este ca aceste locuri se se înmulțească iar lucrurile bune create de oamenii de acolo să continue.

Plecând din Viscri îmi dau seama că liniștea și propria bunăstare nu este ceva ce poate fi fotografiat, ci doar ceva ce simți și iei cu tine ... în Transilvania ... sau în lumea largă.