Moscova, in trecere

E iarna in Moscova in mijloc de aprilie…Sunt doar “in trecere” pentru 5 zile...Data viitoare, peste 3 saptamani, am sa raman peste weekend pentru a descoperi orasul asa cum se cuvine…Acum sunt doar “in trecere”, peste 3 saptamani am sa vad orasul cu adevarat.
Masina tipului care ma asteapta la aeroport se strica inainte de a pleca si vad cum imi scoate bagajele fara sa imi zica ceva, dupa care scoate si cricul. Sunt patru benzi pe autostrada aeroport-oras si cu toate astea e blocaj in trafic. Vad Moscova doar din taxi si din drumul zilnic pana/de la statia de metrou. Mergem la un restaurant azerbaidjan cu mancare destul de ”grea” (mult miel) si cu bautura asemenea, astfel ca un coleg ma roaga sa nu il mai las sa bea vodca ruseasca pe stomacul gol. Vedem Moscova asa cum ne-o inchipuiam inainte de a veni aici…ca un oras estic superindustrializat…cu motorina la jumate de pret fata de Romania (27 Ruble/litru, aproximativ 2.7 RON), cu nume de firme occidentale (Ikea, McDonald’s) scrise cu caractere chirilice; cu metroul mult mai aglomerat decat in Bucuresti, cu autobuze vechi si pline de noroi…vedem Moscova altfel decat ne-o asteptam, semanand pe alocuri cu New-York, cu zgarie-nori si cu reclame pe cladiri uriase; cu femei foarte frumoase pana la 30 de ani si care sa ingrasa "instantaneu" dupa ce trec de aceasta varsta. Loganurile sunt vandute ca Renault-uri si nu ca Dacia, poate nu ar fi avut un success asa de mare altfel. Piata Rosie iti creaza impresia ca este Craciunul deja in aprilie, asta din cauza luminilor si a zapezii si a frigului de afara.
Vedem Moscova urata…vedem Moscova frumoasa...Vedem Moscova doar “in trecere”...Peste 3 saptamani…
E august acum cand scriu, si nu am mai apucat sa revad Moscova deoarece cea de-a doua intalnire dupa 3 saptamani nu a mai avut loc. Am ramas cu Moscova “in trecere” si cu o dorinta de a o revedea si a-mi putea crea o impresie despre acest oras cu totul aparte.
Ce pot sa spun este ca Moscova nu este cu siguranta un oras pe care sa il vezi “in trecere”, in franturi, doarece te intriga si mai mult decat daca nu l-ai fi vazut deloc.
„Vestea proasta este ca timpul zboara. Vestea buna este ca tu esti pilotul” spunea cineva. Iar uneori pilotii nu apuca sa vada orasele decat „in trecere”...

Cutia mea cu amintiri

Vorbeam odata cu o prietena turcoaica pe cand eram amandoi in Portugalia si imi spunea ca ea pastra bilete de la concerte ori filme, scrisori de la diferiti oameni dragi si alte mici amintiri care ne vor face sa zambim atunci cand vom fi batrani si ne vom aminti de anii care vor fi trecut. Aveam atunci deja si eu o asemenea cutie care devenise mai mare in Portugalia prin oamenii pe care i-am cunoscut si experienta care imi umplea acea cutie.
Pana la 18 ani mica mea cutie cuprindea un carnetel cu autografe de fotbalisti si poze decupate din ziare cu gheata de aur luata de Mateut. In facultate cutia aceea s-a golit (nu mai era cool) si a fost umpluta de bilete de trenuri pe ruta Nasaud-Cluj si scrisori de dragoste aruncate mai apoi. In Portugalia mi-am dat seama ca lucrurile din cutie nu se arunca oricat de “ne-cool” ar mai fi ulterior. Ele se pastreaza pentru ca toate intamplarile si amintirile sunt parte din noi si din existenta noastra. Intro carte citita acum ceva timp cineva spunea ca daca ar fi trezit din somn si i s-ar spune ca tot ce i s-a intamplat pana acum in viata, toate lucurile care il faceau fericit si lucrurile care il raneau, nu au existat niciodata...toate acestea au fost doar un vis din care tocmai s-a trezit...Daca cineva i-ar spune ca existenta lui nu a fost decat un vis, atunci acest lucru nu l-ar schimba deloc ca om. Nu l-ar face sa gandeasca deloc diferit...Nu l-ar face un alt om, deoarce toate intamplarile care se transforma in amintiri ne schimba intrun mod iremediabil si sunt parte din existenta noastra. Chiar daca intamplarile respective nu sunt decat niste vise...sunt parte din existenta noastra si ne schimba...
Ieri am avut in sfarsit timp sa imi aranjez cutia cu amintiri. Nu mai este cutia mica (de parfum STR8) de pana la 18 ani...Nu mai este cutia de pantofi din Portugalia...Este o cutie in care intro ordine aleatoare am: primul bilet de autobuz din Constanta, harta capitalei Laponiei (Rovaniemi), o carte de rugaciuni pe care o aveam in liceu, ultimul abonament de RATUC inainte sa plec din Cluj, chitanta de la restaurantul in stil medieval Olde Hansa din Tallin, un bilet de la primul (si singurul) Dinamo-Steaua, biletul de pe Stade de France de la concertul U2, agenda in care aveam “stenograma” sms-urilor din facultate (chiar le scriam pe toate), biletul de la primul film pe care l-am vazut cu Andreea, felicitarea de ramas-bun la momentul plecarii de la fostul loc de munca, scrisoarea scrisa de tatal Teresei pentru a protesta catre Metro do Porto pentru amenda pe care o primisem pentru ca mersesem fara bilet, o manusa primita intrun bar in Helsinki la doua beri cumparate, o vedere de la René din Bruxelles, biletul de intrare la Top of the Rock in New York, biletul atasat florilor primite de ziua mea din Danemarca, biletel lasat de Andreea intro dimineata pe spatele unei scheme cu un “copacel” din Java, ziarul cu programul Quiema das Fitas din Coimbra, ecusonul cu Ernst & Young de la prima intrunire AIESEC in Portugalia, o scrisoare primita de la un prieten, bilet de tramvai din Praga de la concertul R.E.M., brosura de pe Bernabeu, scrisoare de la Banco Espirito Santos cu primul extras de cont in Portugalia, harta Turciei desenata pe o hartiuta de prietena din Turcia in care imi explica ca dintre toti vecini tarii ei nu au nimic de impartit doar cu Marea Neagra...
Mai sunt si alte lucruri in cutia mea de amintiri...mai este loc de altele ce vor veni...Toate acestea ma vor face sa zambesc peste multi ani intro sambata seara cand voi lua capacul unei cutii prafuite si voi gasi un biletel pe spatele unei scheme in Java...

Bonn carnaval

Sunt interesat de viitor, deoarece planuiesc sa imi petrec acolo tot restul vietii.
Charles F. KETTERING

Chamonix-Mont-Blanc

Ori de câte ori faci o fotografie, faci o declaraţie - nu numai despre ceea ce vezi, dar şi despre tine.
Eşti ceea ce vezi.
EMESE BENKO

Berlin...UBerlin...

Pe alocuri seamana cu zona Iancului din Bucuresti, cu blocuri comuniste...in alte parti, prin Potsdamer Platz seamana cu New York...uneori parca am fi la Universitate unde se vand carti la anticariate, si la ei se vand tot in acelasi loc...alteori ni se pare ca bulevardul perpendicular pe Bundestag seamana cu Champs-Elysees. Berlin ne plimba prin toate locurile acestea intro singura zi...
Orasul are istorie mai multa decat orice alt oras german in care am fost, Berlin-ul facand fata unei revolutii de instaurare a republicii (1918), a fost sediul central al fascistilor, a fost bombardat pentru a fi ulterior, dupa cel de-al doilea razboi mondial, impartit in doua: Berlinul de Est (sub ocupatie rusa) si Berlinul de Vest sub ocupatia aliatilor (SUA, Franta, Marea Britanie); in cele din urma a fost si locul principal al unificarii Germaniei si caderea zidului...si toate acestea intamplandu-se doar in secolul 20.
Arhitectura orasului iti spune foarte clar in care parte a fostului zid te afli: in “fostul est” – unde constructorii blocurilor , acum renovate totusi, au avut aceeasi conceptie ca si in anii 70-80 la noi, sau esti in “fostul vest” care arata faptul ca arhitectii cladirilor de pe strada 34 de langa Penn Station din New York au avut in comun multe cu cei care au construit cladirile din jurul Potsdamer Platz.
Un beci de langa Universitatea din Berlin unde nazistii au dat foc la carti pentru a “sterge” oarecum cunostiintele sau gandurile oamenilor liberi este acum un muzeu cu rafturi goale care poate fi fotografiat in Babelplatz. Monumentul holocaustului in care te adancesti fara sa iti dai seama reflecta foarte clar si rece cum incepe o divergenta de rasa sau religie – fara sa iti dai seama...putin cate putin. Aceste lucuri ma fac sa vad ca orasul isi vorbeste istoria fara a-l mai durea si si-o spune intrun mod care vindeca si nu intrunul care mai doare. Cele doua razboaie mondiale si mai ales cel de-al doilea, este inca un subiect foarte sensibil pentru germani, lasand rani adanci. Berlin mi se pare ca isi spune istoria intrun mod diferit totusi.
Nu am mers foarte mult cu metroul (U-Bahn sau simplu U- in germana) in oras. Cu toate acestea, melodia UBerlin de pe ultimul album R.E.M. mi-a adus aminte de acest oras si sa imi fac timp sa scriu despre el. UBerlin inseamna “despre Berlin” (über + Berlin) iar melodia surprinde frumusetea potentialului de viata de zi cu zi incepand cu rutina de dimineata si terminand undeva in alta lume, visand la stele. Videoclipul spune aceasta poveste intrun mod la fel de banal ca harta U-Bahn în sine.
UBerlin. Lasam in urma inca o statie, cu un zambet in privire ca a fost frumos...