Japonia

Suntem in trenul Shinkansen („trenul glont”) care leaga Kyoto de Tokyo si ne indreptam spre sfarsitul vacantei japoneze cu pasi care au aceeasi viteza precum trenul nostru. Zilele petrecute in „Tara Soarelui Rasare” ne-au aratat un loc impresionant care parca e dintro alta lume decat a noastra. Un loc in care se scrie cu alte caractere, in care oamenii arata altfel, au obiceiuri culinare foarte diferite, trenuri pe care Romania nu o sa le aiba nici in 20 de ani. Ne-au aratat o lume in care batranii sunt vizibil majoritari (30% estimare a persoanelor peste 65 de ani pentru anul 2020, anul viitoarei Olimpiade japoneze, fata de 6,5% in 1964, olimpiada anterioara din Tokyo). O lume in care Tokyo, Takayama, Nara si Kyoto (orasele pe care le-am vizitat) exista in acceasi tara desi ele insele sunt atat de diferite.

Tokyo („capitala estului”) care a purtat in trecut numele de Edo este astazi un „centrum mundi” al bunastarii, mediului de afaceri si al corporatiilor. Barbati si femei in alb si negru aflati in metrou poarta cele mai scumpe si elegante haine si ii vezi in metrou stand pe o bancheta, iar din cei 7-8 oameni din fata noastra jumatate dorm, iar jumatate stau „pe telefon” intro lume virtuala, toti cei 7-8 oameni uitand in mod individualizat de persoana din stanga lor sau de noi doi care privim aceasta „societate tokyo-iana nesociabila”. Parafrazand o sintagma despre Rosia Montana, in Tokyo expresia „corporatia face legislatia” este foarte potrivita. Este impresionanta Shibuya Crossing, unde in jur de 500-700 de oameni trec printro intersectie atunci cand omuletul de la semafor se face verde. Corporatistii din Tokyo merg la cina nu cu sotia sau sotul ci cu seful/colegii, o „droaie” de laptopuri aflandu-se sub scaune, existand in acest sens si conceptul de "hotel in cazul in care pierzi ultimul tren". Gara Shinjuku deserveste 740.000 de oameni zilnic fiind cea mai mare gara din lume din punctul acesta de vedere. Este tara cea mai eficienta din multe puncte de vedere: pe peronul garilor este marcat unde va opri vagonul X, iar oamenii care au bilet in acel vagon, se incoloneaza cu cateva minute inainte ca trenul sa ajunga. E tara unde daca ai bilet „fara loc” (noi aveam un abonament Japan Railway care nu include un loc rezervat) sunt vagoane speciale pentru a nu le da peste cap imbarcarea oamenilor care stau incolonati pentru vagonul X, cu loc. Templele de la Muntele Fuji (vulcanul dormant si unul din simbolurile Japoniei) se renoveaza la exact 20, respectiv 60 de ani (probabil durata „garantiei” lemnului de cidru folosit la constructia templurilor respective). Un alt loc care ne-a impresionat si placut in Tokyo este Piata Tsukiji – cea mai mare piata de peste din lume, iar sushi-ul mancat la Daiwasushi, langa piata, la 11 dimineata va fi imposibil de egalat ca gust si experienta in materie de sushi.

Am mai avut intruna din zile o neasteptata zi „romaneasca”, una din expozitiile Muzeului de Arta Contemporana (Mori Museum) fiind dedicate artistului japonez Niwa Yoshinori care a mers la Bucuresti intrun proiect de „sarbatorire” ironica a socialismului prin aruncarea in sus a unuia din liderii actuali ai partidului comunist roman (da, exista inca asa ceva); acesta fiind un mod subtil de a ironiza „succesele” acestora in societatea contemporana. Seara, la restaurantul la care mergem, din cele 3 vinuri rosii pe care le-am gasit in meniu, unul din ele este din Romania. Vin din Romania in Tokyo? Cand auzim ca este din regiunea Dealu Mare il luam.

Atat la Mori Museum cat si la toate celalalte locuri pe care le-am vazut din Tokyo sau restul Japoniei ni se pare ca Japoniei ii lipseste vizibil niste branding sau spirit comercial de inspiratie american: acel „exit thru the gift shop”. Exemplu in acest sens sta si faptul ca nu am reusit sa gasim o vedere/ postcard decenta decat in penultima zi a sederii noastre; sau ca din cele 3-4 turnuri din Tokyo toate poarta nume comune, gen Tokyo Tower sau Tokyo City View. Nu e asa ca mai bine suna „Empire State Building” si e si mai usor de retinut?

Dupa 5 zile de Tokyo, mergem inspre Alpii Japoniei (Japan Alps, din nou nevoia de branding sau originalitate este evidenta), iar pitorescul orasel Takayama, de dimensiunea Bistritei, este baza explorarii noastre.

Kyoto care a fost capitala Japoniei timp de multi ani si centru al shogunatelor este un oras mai prietenos decat Tokyo, insa in acelasi timp, si mai traditional si conservator cu foarte multe temple si gradini.

Din Kyoto mergem inspre Nara, care a fost capitala Japoniei timp de 74 de ani, oras care este accesibil intro calatorie de o zi din Kyoto.

Mai am putin si trenul glont, Shinkansen isi atinge tinta sa, Tokyo, parcurgand deja cei 300 si ceva de km cat timp gandurile mele despre ultimele zile au fost asezate pe hartie. Aceste doua saptamani ne-au ajutat nu doar sa vedem si sa intelegem o lume diferita insa si sa vedem Romania un pic diferit cu lucrurile bune care sunt la noi, fara trenuri glont dar si fara incolonare la urcarea in tren.

Japonia este o tara pe care ma bucur ca am vizitat-o si asa cum zice Lonely Planet, o tara care te face sa gandesti mai mult decat orice alta tara in care vei merge vreodata. Bineinteles, acest proces de gandire nu se poate face doar asteptand trenul, pentru ca trenurile japoneze au o intarziere medie de doar 18 secunde...