Exceptand faptul ca am fi avut nevoie de vreo 3-4 zile post concediu pentru a-i simti importanta, a fost exact ce aveam nevoie: fiind "on the road" tot timpul, vazand/facand lucruri atat de diferite unele de altele, stand si aproape de Ocean sau mare, dar avand si casuta din munti pe care o pusesem in "our to do list".
Totul a inceput luand un avion de dimineata spre Frankfurt (e ciudat sa zbori la Frankfurt fara laptop sau cravata) si apoi spre Porto. Dupa aproape 3 ani m-am intors in unul din orasele mele dragi si mi se pare exact la fel cum il lasasem. (La un training de comunicare la care am participat recent, trainerul dadea exemplul a doi fosti colegi care se intalnesc dupa ceva vreme si unul din ei zice "L-am vazut pe Florin. Era EXACT ca si acum 10 ani. Si asta pt ca oamenii au o perceptie asupra celorlalti din jur care uneori nu ii lasa sa vada imaginea mai larga). Cu toata aceasta larga paranteza, mie Porto mi se pare EXACT asa cum il lasasem...
De aici, dupa doar o zi jumatate luam trenul pe coasta oceanului spre Lisabona.
Unul din locurile frumoase din Portugalia pe care doream sa le vad inca din 2006 a fost Sintra, insa dupa ziua petrecuta in afara Lisabonei mai mult mi-a placut Cascais si Cabo da Roca - cel mai vestic punct din Europa continentala. Imi aduc aminte Portugalia ca fiind surprinzatoare, permitindu-ti se descoperi locuri dragi in locuri neasteptate: in aceasta categorie se incadreaza pranzul/cina (e greu daca mancam pe la 4/5 PM sa zici daca e una sau alta) din Azoia-ultimul sat dinainte de Cabo da Roca.
Din Lisabona plecam spre Badajoz (Spania) de unde inchiriem o masina pentru turul planuit in Andaluzia. Dupa ce facem cunostiinta cu siesta spaniolilor - aproape intreg orasul fiind inchis, mai realizam, comunicand (de aia am facut cursul) cu tipul de la "car rental" ca tara din vest unde se vorbeste cel mai prost engleza este cu siguranta Spania. Cu toate astea avem o masina si un GPS: so we hit the road.Indreptandu-ne spre Sevilla, capitala Andaluziei, imi dau seama ca nici in 40 de ani nu vom avea in Romania autostrazi cum sunt in Spania…tuneluri…apeducte. Iar peisajele vin ca si bonus, nu au avut nevoie de prea multe investitii sau fonduri europene...
Sevilla mi se pare dezamagitoare in prima impresie, insa dupamasa obtin in sfarsit imaginea pe care o aveam inainte asupra acestui oras. De retinut e ca in catedrala din Sevilla e "claimed to be" mormantul lui Cristofor Columb. De asemena universitatea din Sevilla pare a fi una buna pentru studentii Erasmus, fiind si intrun oras foarte international, dar si tipic spaniol in acelasi timp.
Plecam spre rezervatia nationala Doñana, echivalentul Deltei Dunarii in Spania. Inainte de a ajunge in parc, facem o oprire intrun sat/oras (El Rocio) care ne face sa ne simtim precum intro telenovela sud-americana prin prisma locatiei. In parc, calatoria cu niste busuri de teren, daca le putem numi asa, ne pune la dispozitie un sofer care e si ghid, vorbeste si engleza fluent si e si foarte pasionat de ce face si ce exista in aceasta rezervatie. Parcurgerea acestei rezervatii nu era neaparat in planul initial de concediu, insa merita prin prisma varietatii de habitat (ocean, desert-care imi aduce aminte de Sahara sau paduri de pini curatati de crengi pentru a permite si altor plante sa traiasca) si de animale (caprioare, pescarusi, porci mistreti, cai salbatici, cerbi). 
De aici mergem sa inoptam in Jerez de la Frontera, oras pe care l-am ales pentru a fi aproape de Cadiz a doua zi. Cadiz-ul i se pare Andreei ca seamana cu Constanta ei, fiind unul din cele mai importante porturi ale Spaniei. Eu o sa retin peisajul alb dat de casele orasului de la Atlantic, peisaj pe care il vedem din turnul catedralei orasului.
De aici o luam spre est spre muntii din Grazalema - nu foarte inalti insa foarte "demanding" din punct de vedere al condusului pe serpentine. Pe drum mai vizitam niste orase mai mici insa, asa cum faceam referire si la Portugalia, foarte surprinzatoare din prisma peisajelor: Arcos de la Frontera, Grazalema.
Cand am planuit "casuta din munti" ca si diversificare, nu ne-am gandit ca va fi "atat de in munti", pensiunea respectiva fiind singura in mijlocul unei vai si la kilometrii de drumul principal. "El Horcado" a fost cu toate aceste unul din locurile din Spania unde am avut parte de o cina buna si unul din cele mai bune servicii din partea personalului. Dupa ce lasam casutele jos in vale a doua zi dimineata si ajungem din nou la drumul principal, facem o oprire in Ronda - un orasel plin de turisti nemti/francezi si care se termina subit(orasul, nu turistii nemti) intro parte a sa.
Lasand Ronda in urma ne indreptam, parcurcand niste serpentine care parca au fost puse acolo tocmai pentru a ma invata pe mine sa conduc mai bine - spre coasta mediterana: Estepona, Linea si apoi Gibraltar. Datorita faptului ca Gibraltar apartine de Marea Britanie, indicatoarele cu insemne spre Gibraltar lipsesc cu desavarsire, iar drumurile din Linea, ultimul oras spaniol inainte de Gibraltar, ar pali in fata celor din Romania. Toate astea deoarece spanioli nu au un mare interes sa promoveze turismul intrun loc care nu le apartine. Gibraltar e un mix de meditereanism si britanic care nu mi se pare ca se potrivesc sau macar ca se completeaza. Oricum a meritat vazut pentru "view-ul" cu Marea Meditereana, Africa in ceata, Oceanul Atlantic si maimutele de pe stanca (care vin sa intareasca acel mix total "unappropriate" de care ziceam).
De aici o luam in nord pe autostrada facuta paralel cu Mediterana pentru a innopta in Malaga si a cauta cel mai greu hotel de gasit desi ne inarmasem serios cu Google Maps. Ziua de dupa Malaga e alocata plajei din Torre del Mar si apoi Nerja, parasind apoi Marea Mediterana inspre Granada, ultimul oras pe care planuim sa il vedem in Andaluzia. Granada ni s-a parut poate si cel mai frumos, viu si "livable" din intreaga Andaluzie.Plin de studenti, viata si cafenele/restaurante dragute.Singura parte neplacuta e ca nu am urmat sfatul unui sofer de tir pe care l-am cunoscut pe faleza din Cadiz, si nu am rezervat bilet pentru intrarea in Alhambra. Astfel ca cel mai faimos monument din Granada – palat si fortareata pe vremea conducerii musulmane din secolul 14 - are portile inchise pentru noi datorita suprapopularii cu turisti. Cafeaua bauta “vizavi” de Alhambra, cu muntii Sierra Nevada in stanga si cu castelul in fata ne fac sa credem ca oricum nu era “nu stiu-ce”inauntru (stiti vorba aia cu strugurii de sus sunt acrii…).Granada e un oras frumos si completeaza pe deplin calatoria noastra.
Parcurcand 1440 km cu masina, devenim experti in orientare (bine, noi si GPSul), astfel ca hotelul din Sevilla unde ne intoarcem pentru a lasa masina e foarte usor de gasit. Din Sevilla zburam in Barcelona pentru a termina calatoria noastra in peninsula Iberica cu inca o vizita in Catalunia.And here you are hurried,
And here you are gone;
And here is the love,
That it’s all built upon.
Aceste versuri dintro melodie a lui Leonard Cohen, mi se par ca reflecta cum am vazut eu Barcelona de data aceasta. Un oras foarte viu, care mi se pare mai frumos decat Parisul, un loc „grabit”, in care sunt oameni din toate partile lumii, si care prin ritmul si „viata” sa arata dragoste.
Tanjind dupa acele 3-4 zile de postconcediu, plecam din Barcelona si ma gandesc la partea din vestul Europei unde am fost si la toate locurile unde am fost dusi – cum spune melodia lui R.E.M..Se spune ca ceea ce te uimeste, te uimeste o data, iar ceea ce e admirabil, e mereu admirabil. Barcelona e prin perspectiva aceasta un oras admirabil. La fel si intregul vest pe care am incercat sa il cucerim in doua saptamani...
