Sinaia

Lucrez la un vis, asa cum spune un cantec al lui Bruce Springsteen.
Se spune ca niciodata ceva important nu a fost realizat fara entuziasm, insa de multe ori majoritatea dintre noi pierdem acel entuziasm atunci cand devenim adulti si cu el raman doar copiii. Lucrez la un vis pentru care am nevoie de acel entuziasm...Visul este sa vad doar lucruri frumoase in Romania. Un prim pas care m-a facut sa incep sa lucrez la acel vis a fost Sinaia. Nu ma asteptam sa fie asa frumos, sa vad soarele cum apare doar intro parte a vaii, sa vad ceata de la 2000m si lumina soarelui spre care trebuie sa schiez in jos pana la 1820m pentru a iesi din ceata. Cu muzica de la casti in urechi mi se pare, coborand din ceata, ca schiul este ca si dansul, iar cristianele sunt precum miscarile facute pe ritmul muzicii pe care o aud in casti. Ma simt liber sa lucrez...Ma simt liber sa traiesc.
Daca trec cu vederea cladirile vesnic in constructie din Romania, cainii vagabonzi (sau care arata cel putin ca si cum nu ar avea un stapan) care sunt si pe partie la sosire...Daca trec cu vederea aspectul wc-urilor sau faptul ca, asteptand telecabina, multi fumeaza din plin intrun spatiu inchis...Daca ignor faptul ca o parte din angajatii care stau la telecabina sau telescaun sunt semialcoolici...Daca trec cu vederea toate aceste diferente fata de o tara civilizata...atunci da – pot sa lucrez la acel vis si sa vad cerul innorat din care iese soarele care lumineaza intreaga vale spre care cobor; pot sa dansez in timp ce schiez...pot sa visez in timp ce dansez si schiez...pot sa lucrez in timp ce visez ca dansez, schiind...
Uneori, multi dintre noi ne aflam la 2000m in ceata si trebuie sa coboram la 1820m pentru a vedea soarele care lumineaza puternic doar o parte a vaii. Cea in care noi dansam.

29 ianuarie 2009, Intro zi de joi

Ma trezesc si ma intreb in ce tara ma aflu. Asta si din cauza somnului de doar 3 ore avut si ochilor care inca nu se deschid decat pe jumatate. Dupa cateva minute imi dau seama ca e vorba de Helsinki si apuc sa imi iau micul dejun inainte de a lua avionul. E 8:35 AM si avionul decoleaza din Finlanda. Datorita diferentei de fus orar, ajung in Stockholm tot la 8:35. La pranz, in ultimele ore de serviciu aici in Stockholm, iau pentru ultima data aceeasi masa tipica de joi in Suedia: supa de mazare si clatite cu gem si frisca. O sa imi lipseasca aceasta „Peas soup & pancake day”. Un „gand” auzit recent - de fapt un proverb african, spune: „Cand te rogi, misca-ti picioarele”. Adica trebuie sa facem si demersuri nu doar sa le asteptam ca ele sa vina de sus pentru a raspunde acelor rugaciuni. Dupa masa, zborul meu spre Munchen face ca Stockholm sa ramana undeva in urma mea...in vis.

It was just another night
With a sunset
And a moonrise not so far behind
To give us just enough light
To lay down underneath the stars
Listen to papas translations
Of the stories across the sky
We drew our own constellations

Ajung in Munchen si avand putin timp, apuc totusi sa mananc ceva ce poate fi considerat „cina” si apoi sa ma pregatesc pentru ultimul zbor de azi „across the sky”. Ma uit la ceas inainte de a decola. Pentru a treia oara in ziua de azi ceasul arata 8:35...De data asta PM. Adorm in drum spre Bucuresti.

I can't give you everything you want
But I could give you what you thought you need.
A map to keep beneath your seat, you've been to me in time I'll get you there.
I fold it up so we don't find our way back soon, nobody knows we're here.
We can park the van and walk to town
Find the cheapest bottle of wine that we could find
And talk about the road behind how getting lost is not a waste of time.
The water moor will take us home in the moment we will sing as the forest sleeps.
Well it's all .. for the sake of arriving with you

Ajuns „acasa” in Bucuresti, nu ma gandesc decat sa dorm...sa dorm...Inca ma gandesc la clatite cu frisca si gem, diferente de fus orar, cele 4 tari prin care am trecut astazi, „timing” si constelatii. In timp ce adorm nu apuc sa ma rog, cum spunea proverbul african amintit mai sus. Cu toate acestea...picioarele mele inca se misca...Ma trezesc...E vineri...Ma uit la ceas...E 8:35...