Cutia mea cu amintiri

Vorbeam odata cu o prietena turcoaica pe cand eram amandoi in Portugalia si imi spunea ca ea pastra bilete de la concerte ori filme, scrisori de la diferiti oameni dragi si alte mici amintiri care ne vor face sa zambim atunci cand vom fi batrani si ne vom aminti de anii care vor fi trecut. Aveam atunci deja si eu o asemenea cutie care devenise mai mare in Portugalia prin oamenii pe care i-am cunoscut si experienta care imi umplea acea cutie.
Pana la 18 ani mica mea cutie cuprindea un carnetel cu autografe de fotbalisti si poze decupate din ziare cu gheata de aur luata de Mateut. In facultate cutia aceea s-a golit (nu mai era cool) si a fost umpluta de bilete de trenuri pe ruta Nasaud-Cluj si scrisori de dragoste aruncate mai apoi. In Portugalia mi-am dat seama ca lucrurile din cutie nu se arunca oricat de “ne-cool” ar mai fi ulterior. Ele se pastreaza pentru ca toate intamplarile si amintirile sunt parte din noi si din existenta noastra. Intro carte citita acum ceva timp cineva spunea ca daca ar fi trezit din somn si i s-ar spune ca tot ce i s-a intamplat pana acum in viata, toate lucurile care il faceau fericit si lucrurile care il raneau, nu au existat niciodata...toate acestea au fost doar un vis din care tocmai s-a trezit...Daca cineva i-ar spune ca existenta lui nu a fost decat un vis, atunci acest lucru nu l-ar schimba deloc ca om. Nu l-ar face sa gandeasca deloc diferit...Nu l-ar face un alt om, deoarce toate intamplarile care se transforma in amintiri ne schimba intrun mod iremediabil si sunt parte din existenta noastra. Chiar daca intamplarile respective nu sunt decat niste vise...sunt parte din existenta noastra si ne schimba...
Ieri am avut in sfarsit timp sa imi aranjez cutia cu amintiri. Nu mai este cutia mica (de parfum STR8) de pana la 18 ani...Nu mai este cutia de pantofi din Portugalia...Este o cutie in care intro ordine aleatoare am: primul bilet de autobuz din Constanta, harta capitalei Laponiei (Rovaniemi), o carte de rugaciuni pe care o aveam in liceu, ultimul abonament de RATUC inainte sa plec din Cluj, chitanta de la restaurantul in stil medieval Olde Hansa din Tallin, un bilet de la primul (si singurul) Dinamo-Steaua, biletul de pe Stade de France de la concertul U2, agenda in care aveam “stenograma” sms-urilor din facultate (chiar le scriam pe toate), biletul de la primul film pe care l-am vazut cu Andreea, felicitarea de ramas-bun la momentul plecarii de la fostul loc de munca, scrisoarea scrisa de tatal Teresei pentru a protesta catre Metro do Porto pentru amenda pe care o primisem pentru ca mersesem fara bilet, o manusa primita intrun bar in Helsinki la doua beri cumparate, o vedere de la René din Bruxelles, biletul de intrare la Top of the Rock in New York, biletul atasat florilor primite de ziua mea din Danemarca, biletel lasat de Andreea intro dimineata pe spatele unei scheme cu un “copacel” din Java, ziarul cu programul Quiema das Fitas din Coimbra, ecusonul cu Ernst & Young de la prima intrunire AIESEC in Portugalia, o scrisoare primita de la un prieten, bilet de tramvai din Praga de la concertul R.E.M., brosura de pe Bernabeu, scrisoare de la Banco Espirito Santos cu primul extras de cont in Portugalia, harta Turciei desenata pe o hartiuta de prietena din Turcia in care imi explica ca dintre toti vecini tarii ei nu au nimic de impartit doar cu Marea Neagra...
Mai sunt si alte lucruri in cutia mea de amintiri...mai este loc de altele ce vor veni...Toate acestea ma vor face sa zambesc peste multi ani intro sambata seara cand voi lua capacul unei cutii prafuite si voi gasi un biletel pe spatele unei scheme in Java...