Just my imagination

De multe ori imaginatia o ia cu mult inaintea mea si visez, aflandu-ma intro stare de semisomnolenta. Visez lei, precum batranul dintro carte...Uneori aceste vise sunt imposibil de realizat in realitate pentru ca presupun, spre exemplu, ca doi oameni - care nu au nimic in comun, vorbesc limbi diferite si se afla in locuri complet diferite si indepartate – sa se intalneasca. Zambesc in visul meu. Uneori astept ca ceea ce e irealizabil sa se intample cu adevarat. Astept...In imaginatie totul e posibil si mai mult decat atat. Oamenii care „nu au cum sa se intalneasca” pot sa se intalneasca. Visez sa fiu atat de liber incat sa cred ca toate aceste vise ar putea fi reale.
Suna alarma de la telefon si ma trezesc. Pierd ceea ce e mai bun in mine. Incep sa ma gandesc la cele 21 de mii de lucruri din viata „reala” si incep dubiile legat de tot ce gandeam cu cateva secunde inainte, zambind in visul meu: „Nu, asta nu are cum sa fie”; „Doar daca...ceea ce e imposibil”. Multe din ele le uit instantaneu, doar privind un laptop sau un bagaj neterminat.
Visez sa fiu atat de liber incat atunci cand suna alarma sa ma trezesc, lucrurile din imaginatia mea sa continue sa existe. Am nevoie de timp sa visez...
Azi, in visul meu, am visat acest cantec...It was not my imagination...

Praga

Norii foarte deşi par a fi o partie uriasa de schi deasupra careia avionul zboara fara a face cristiane. Sub aceasta partie imaginara se afla Praga. Dupa Helsinki, Bucuresti, Oslo şi Stockholm, Praga este a cincea capitala in care ajung in luna august a magnificului an 2008. E septembrie acum şi simt ca parca nu am mai dormit din iulie. Pe langa cele cinci locatii a paturilor in care am dormit, mai adaug un training, o nunta şi faptul ca a trebuit sa ma şi mut.. Mai pot? :-) Daca doar m-ai vedea...Daca doar m-ai auzi...Daca doar as fi eu acum...
Praga cred ca e primul oraş pe care il vizitez şi, cu toate ca ploua intruna timp de 3 zile, il ador. Plin de viata, plin de turişti...plin de oameni care fac ceva pentru ca acest oras sa fie plin.
Ploua intruna...Muzeul National sta la unul din capetele Pieţii Wenceslas (Vaclavske namesti), locul unde s-au adunat tancurile ruseşti in 1968 in „Primavara de la Praga”. In piata, o expozitie de fotografie arata comemorarea a 40 de ani de la acel eveniment. Fotografiile arata desene şi caricaturi – modalitatea intelectuala şi naiva de raspuns a cehoslovacilor la brutalitatea de atunci a ruşilor.
Imi place un monument pe care il gasesc intrun alt parc, monument dedicat victimelor comunismului. Acesta e dedicat nu doar celor executati sau incarcerati, dar şi celor a caror viata a fost distrusa de regimul totalitarist, lasand in urma „părţi de oameni” si nu oameni intregi.
Ploua...
Duminică, ziua concertului R.E.M. de pe stadionul Slaviei...in sfarşit se face soare. Asa cum batranul dintro carte a lui Hemingway visa lei, asa şi eu visez la partia deasupra careia avionul zboara fara a face cristiane...