Nu mi se par triste ...nu mi se pare ca se potrivesc in vreo masura cu imaginea pe care mi-a lasat-o in minte Salzburg...Ambele le am insa in minte...
„We're all hurtling towards death, yet here we are for the moment, alive. Each of us knowing we're going to die, each of us secretly believing we won't...”
„...Pretend we're faeries. I'm a girl faerie. My name is Laura Lee. And you're a boy faerie. Your name is Tita Lee. Pretend, when we're faeries we fight each other, and I say "Stop hitting me I'll die!" And you hit me again and I say, "Now I have to die." And then you say, "But I'll miss you." And I say, "But I have to. And you'll have to wait a million years to see me again. And I'll be put in a box, and all I'll need is a tiny glass of water and lots of tiny pieces of pizza and the box will have wings like an airplane." And you'll ask, "Where will it take you?" "Home." I say...”
Fara a fi un oras in care as vrea sa ma mut sau sa traiesc temporar, Salzburg este un oras dragut, micut, care imi aduce aminte de Cluj sau cum ar putea el sa fie. Locul unde s-a nascut Mozart, oras patrimoniu UNESCO sau partiile de ski din jur sunt principalele lucruri pentru care este cunoscut orasul.
Poate e un oras prea mic...Poate e doar un oras in care mi-ar fi placut sa ma nasc si sa plec departe mai tarziu – pentru a avea unde sa ma intorc din cand in cand...
Poate e doar un oras dintro poveste despre un personaj de basm care cauta un loc sa zboare acasa...
