duminică, 6 decembrie 2009

Year-end procedure

Asa cum am facut la sfarsitul lui 2007 si la sfarsitul lui 2008, in decembrie ma uit putin inapoi pentru a vedea cum a fost anul pe care il inchei. Ma gandesc, fara a fi prea analitic, ca atunci cand voi fi batran voi putea, citind continutul offline al blogului (pe atunci blogul nu va mai fi la moda, deci nu va mai fi online) sa imi fac o parere despre cum eram la 25, 26, 27... de ani...
2009 a fost un an in care in primul rand am iubit mai mult...am muncit mai mult...am citit mai putine carti si am ascultat mai putina muzica la Ipod...Un an in care m-am intors in unele locuri lasate undeva in urma in anii trecuti: Portugalia si Paris. A fost inca un an in care nu m-am uitat la TV aproape deloc (This is meant to be a good news)...un an in care calitatile mele de sofer s-au imbunatatit substantial...Un an in care am fost in Andaluzia si in „country side” din Danemarca dar si in Barcelona, Zurich si Istanbul...Un an pe care l-am inceput in Suedia si Finlanda si am sa il inchei in Austria. Un an in care i-am vazut pe Stade de France pe cei de la U2, iar cele doua ore de concert mi se pare ca au trecut asa cum as asculta „Beautiful day” la casti in vis...Anul acesta a fost si cel in care am gasit din nou placerea de a fi turist impreuna...Impreuna.A fost un an in care am schimbat un nou job, o noua casa, o noua tara in care lucrez...Un an in care am calatorit mult pentru a face aceste schimbari. Un an in care din punct de vedere material am castigat si am pierdut...Un an pe care l-am inceput in Piata Victoriei, l-am continuat in Dr.Taberei, apoi in Militari si o sa il inchei probabil la o a patra adresa bucuresteana. Un an in care am mai multi prieteni pe Facebook, dar mai putini pe factura telefonica detaliata. Un an in care Dinamo iarasi nu a mers in Champions Ligue. Un an in care mi-am pierdut telefonul si mi-am rupt blugii preferati. Un an in care mi se pare ca stiu ce vreau... un an in care sunt obosit... Un an in care sunt fericit... un an in care sunt din nou intrun hotel in timp ce scriu postarea de „sfarsit de an”...
Se spune ca a creste este obligatoriu, a ramane copil este optional...Anul 2009 a fost un an in care am crescut...un an in care am ramas copil...Impreuna.