Intrebari din zbor

1. Oare Moş Craciun are card Miles and More pe care isi aduna puncte sa poate sa zboare cu Craciunita in Cancun vara? Sau le foloseste cumparand pe mile cadouri copiilor?
   
2. Cand se aproprie Craciunul si Moşu’ trebuie sa zboare, eu chiar nu stiu unde isi bune el toate bagajele (cadourile). Uneori de abia iti incape un laptop in sertarele Lufthansa, decum un caluţ, sau ce mai aduce el.
   
3. Daca l-a prins vreodata miezul noptii de Ajun intrun zbor, oare pe unde a intrat, ca eu nu am vazut nici un horn la avioane. Si parca vad, ca tipa de la checkin anunta in statie...”Mr. Santa, please proceed to gate 41, as this is the final call..otherwise we will proceed to unload your luggage”.....Si toti oamenii din avion: „Nuuuuuuuuuuuuuuu”...
   
4. Si ultima... Moşule, e adevarat ca mancarea ta traditionala de Craciun e sandvisul Lufthansa?

Scrisoare lui MC

Cu cat mi se spune ca am „un blog tare” cu atat mi se pare mai de rahat; cu cat mi se zice ca traiesc intens, cu atat mi se pare ca traiesc mai putin. Cu cat aud ca ar vrea sa fie ca mine.. cu atat mi-as dori sa fiu altfel. Cu cat imi doresc sa spun ce vreau, cu atat spun mai putin din ce imi doresc. Cu cat imi doresc sa fiu mai aproape, cu atat sunt mai departe.....Cu cat imi doresc sa fiu mai departe cu atat sunt mai aproape. Cu cat vreau sa traiesc mai mult cu atat lucrez mai tarziu....Cu cat imi doresc sa fiu original, cu atat de banal ajung sa fiu in ochii mei. Pe cat de creativ imi doresc sa fiu, atatea idei pierd in incercarea asta. Pe cat de linistit vreau sa fiu, pe atat de stresat ajung..... pe cat de agitat imi doresc sa fiu, pe atat de linistit sunt. Pe cat doresc sa scriu, atat de repede mi se termina bateria la lapt.....

Ok, draga Mosule... Aseara pentru ca mi-am uitat incarcatorul la birou, nu am terminat scrisoarea de plangeri. E buna si in stadiul asta...Oricum avusesem o zi mai proasta in care am ajuns de la birou la 23,30.Stiu ca nu ti-am scris in 25 de ani niciodata. Am hotarat de ceva vreme sa fiu cat pot de comunicativ, si tu erai in lista celor cu care aveam probleme de comunicare. Pana acum in cazul meu, ai adoptat metoda „mind reading”. Marturisesc ca in vreo catva ani nu eram eu cel a carui minte ai citit-o, astfel ca: la 4 ani in loc de bicicleta mi-ai adus portocale, la 6 ani in loc de trotineta, mi-ai adus portocale....la 8 ani in loc de minge, mi-ai adus portocale.....Uite astazi, am cerintele de mai sus, scrise pana mi se terminase bateria. Daca poti sa reduci diferenta dintre ce asteptari am in anumite parti din viata mea si ceea ce primesc in final, atunci DA – ti-as scrie si la anul. Deci asta mi-s cerintele pe care ti le trimit in tara vecina Finlanda......aaa.. si sa nu uit..... Pune si niste portocale :-)

Balance sheet and P&L

Schnier are o prietena, mai mult o cunostiinta, pentru care toate impresiile pe care o situatie poate sa i le lase se reduc la “Ce dragut...” si “ Ce ingrozitor...”
Odata Schnier ii spusese ceva prietenei, pentru care aceasta nu stiuse in care categorie sa o incadreze. Timida, dupa cateva secunde ii raspunse nesigura :”Ce ingrozitor, nu?!”.
Oare viata se reduce doar la alb si negru? Cred ca imi place si mie uneori sa o impart asa. Sa tragem linie la sfarsit de an, cand facem balance sheet-ul si profit and loss account si sa impartim totul in stanga sau in dreapta T-ului din contabilitate. A fost bine.... a fost rau.....a fost dragut....a fost ingrozitor.
In final fiecare eveniment trebuie alocat unui cont .....unei culori. Cred ca una din cele mai dragi pozitii pe care pot sa le trec in Balance sheetul pe 2007, a fost: “ Tati, eu il iubesc…”. Aceasta afirmatie chiar nu are cum sa fie roz, albastra….sau verde.. e pur si simplu „dragut”. Uneori nu exista alte culori si ne imbracam toti in alb sau in negru.
Afara ninge. Ce dragut…. La stiri se zice ca e ingrozitor.

Jazz moments