Date statistice pentru anul 2008

You won’t descover new land, unless you are willing to loose sight of the coast for a very long time – Andre Gide

Dupa modelul marilor companii care raporteaza rezultatele financiare pentru anul incheiat, si eu sunt astazi gata sa raportez rezultatele „nefinanciare” pentru 2008.
Cand eram prin facultate, visam ca o sa am job-ul ideal - nu la „top floor-ul” unei banci imbracat in costum negru si cravata, ci ca angajat al Directiei Judetene de Statistica Cluj. Stiu ca, realist fiind, ar fi fost poate un job de rahat, prost platit, birocratic si la sfarsitul caruia m-as fi injurat pentru visul avut. Insa imi placea sa visez...Imi place...
Ajuns director al Directiei Judetene de Statistica ma vedeam in acelasi costum negru cu cravata ca si tipul din „top floor-ul” bancii insa intreg orasul ar fi depins vital de cifrele pe care doar eu le-as fi putut furniza. Un 34,23% de importanta caruia ar fi depins multe lucruri sau oameni. Ma visam...
In realitate la examenul de statistica din facultate nu am fost prea bun si l-as fi picat fara „putin noroc” (merci Remus).
Si cand eram mai mic imi placea statistica...acei 34,23% pe care ii stim ca si rezultat al unei analize...si nu analiza statistica in sine care ducea la acei 34,23%. Astfel, in toiul verii ma gandeam ca mai sunt doar 172 de zile pana la sfarsitul anului. E mult? E putin? Domnul in costum negru, ce spuneti...?
Revenind la datele "nefinanciare" pe care trebuie sa le raportez pentru 2008 trebuie sa spun ca a fost un an bun. Un an in care am vazut mai putine filme, dar am citit mai multe carti. Un an in care am vazut 11 tari si 2 mari (asta cu marile era mai mult pentru rima, insa acum zise, ele-marile sunt Marea Baltica si Marea Nordului, plus un ocean – Atlantic). Un an in care am fost in aceste 11 tari: Romania, Suedia, Austria, Maroc, Spania, Finlanda, Estonia, Germania, Norvegia, Cehia si Danemarca, dar i-am vazut mai putin pe cei dragi. Un an in care am ascultat mai multa muzica la IPod, insa mai putine povesti ale prietenilor. Un an in care mi-am facut noi prieteni si am racit involuntar relatiile cu altii.
A fost un an in care m-am urcat in 161 de avioane. Un an in care am pedalat pe bicicleta in muntii Atlas din Maroc, in Helsinki, Stockholm si Copenhaga. Un an in care am ajuns cu vaporul in Tallinn...cu trenul in Copenhaga...cu avionul in Oslo sau Barcelona...cu camila in Sahara...cu...drag la Nasaud si Cluj de Paste. Un an in care am schiat pentru prima oara in viata. Un an in care am fost in Africa si Laponia. Un an in care au inceput sa imi placa mult Saramago si Hemingway. Un an in care i-am vazut live pe R.E.M. si primul Dinamo-Steaua. Un an in care am ras mai mult decat in cel anterior. Un an in care am cu 25% mai mult din viitorul apartament (numit „casa” de mine), insa mai multe rate de platit la banci...
Citind toate scrise pana acum, cred ca la sfarsitul anului 2008 pot sa raportez zambet. Da...Zambet...
Asadar, Directia Judeteana de Statistica Stockholm publica la miezul noptii, dintro camera de hotel, datele statistice pentru anul 2008. Aceste date releva, comparativ cu anul anterior, un zambet in crestere. In crestere cu 34,23%...

Pe „running belt” inainte

Oare cum se antreneaza Mos Craciun pentru zilele grele care il asteapta? O reclama vazuta in Stockholm, il arata fugind cu barba-i alba, cu hainele-i rosii umede de transpiratie, pe o „running belt”.
La oboseala pe care o am acum in mine, habar nu am cum se zice „running belt” in limba romana. Google Translator zice ca inseamna „ruleaza centura”...
Revenind la Mos Craciunul din reclama, acesta „ruleaza centura”...un alt tip ii arunca lopeti de zapada drept in fata...altul ii pune un ventilator din profil, tocmai pentru a creea conditiile pe care mosul va trebui sa le infrunte curand: zapada si vant. Mosul insa „ruleza centura” cu sacul cu cadouri in spinare...
Acum o ora, inainte sa vad reclama, am alergat si eu. Parca si mie imi arunca cineva lopeti de zapada..parca si mie imi tinea cineva ventilatorul in fata...Alergam...Acum, la sfarsit, am gasit cum se spune „running belt” in romana: „banda de alergare”. Era prea simplu ca sa ma gandesc...Alergam...

Window sky

Blue-white sky

Sunny sky

Dark sky

Pink sky

Snowing sky

Strada mea

„Let your thoughts roam free...”
De cele mai multe ori cand zbor, incerc sa imi tin mintea ocupata daca nu pot sa adorm...chiar cu riscul de a ma gandi la lucruri neinsemnate, cum ar fi daca reusesc sa imi aduc aminte toate ciocolatile pe care Lufthansa le schimba in fiecare prima zi a lunii. Cand schimba revista –pentru ca este o noua luna – schimba si ciocolata.
E un mod de relaxare foarte util sa ma gandesc la „lucruri mici” din jurul meu. Ultima data ma gandeam pe cate strazi am stat pana acum in viata. Intro ordine deloc aleatoare - , fara a pune la socoteala „adresele de vacanta”, ci doar locurile unde am „trait” macar o saptamana...doar locurile unde am primit macar o scrisoare (fie ea si factura de telefon sau doar un card de membru)...doar locurile unde, daca cineva m-ar fi sunat seara dupa o zi grea si m-ar fi intrebat: „Ce faci?”...i-as fi raspuns: „Bine, am ajuns acasa”...- cum spuneam, intro ordine deloc aleatoare am stat pe:
• George Cosbuc nr. 73
• Dimitrie Onciul nr. (l-am uitat)
• Garbau nr. 8
• Garii nr. 4
• 700 Fairbanks St
• 3401 Lathrop St
• Hasdeu 45
• 5 Rue de Palanka
• Buftea nr. 8
• Porumbeilor nr. 20 (asta mi-e si rusine sa ii zic numele)
• Tulcea nr. 8 (iar nr. 8)
• Avenida General Humberto Delgado 149
• Nicolae Oncescu nr. 9
• 16 Secretariat Road
• Oborul Nou Nr. 13
• Vidangsvagen 9
• Vasagatan 42
• Drottninggatan 77
• St. Eriksgatan 119
• Enskedevagen 131
• Gustavslundsvagen 153
• Sulhasenkuja 3
• Intrarea Dr.Felix nr. 2
• Humlegardsgatan 23
• Brunkebergstorg 9

In mintea mea - care zboara liber o data cu avionul prin aceste lucruri neinsemnate – aceste strazi exista toate in acelasi oras. Orasul in care am stat eu...
Intro luna de acum ma voi muta din nou...pe o alta strada. Sper ca, pana autobuzul din acest oras va opri si voi ajunge pe STRADA MEA, sa nu mai schimb prea multe adrese. Una - maxim doua ar fi acceptabil. Sper ca autobuzul sa nu opreasca mai mult de doua ori pana atunci...pana va ajunge pe strada mea.
Niciuna din adresele de mai sus nu mai sunt valabile acum. Asa ca, daca voi primi vreo scrisoare la una dintre ele, voi raspunde din autobuz...

FLOWmarket

Malmo

I'm just people watching the other people watching me...And we're all people watching the other people watching we - Jack Johnson
(Versiunea in romana pentru...stie ea: Sunt doar un om care priveste ceilalalti oameni ce ma privesc pe mine... Si cu totii suntem doar niste oameni care privesc oamenii ce ne privesc pe noi)Cu un ceas din anul 1924, gara din Malmo este plina de straini care, fiind duminica dupa-amiaza, o apuca care incotro. Asteptandu-mi trenul intercity de Stockholm stau pe o banca in forma de „C” si privesc acest ceas. Oamenii de pe acest „C” pleaca si vin altii in loc. Raman doar eu. Intro carte citita recent se spune ca pentru a cunoaste o tara este suficient sa vezi garile ei. Gara Malmo, duminica 2008 ora 18:00, e plina de italieni - foarte usor de recunoscut dupa galagia pe care o fac. Chiar daca nu ii auzi si esti cu muzica in urechi, le vezi galagia. Gara din Malmo e plina de spanioli – usor de recunoscut dupa tinerii de 20-30 de ani cu barba gen Robinson Crusoe. Gara din Malmo e plina si de americani – batraneii aia la 65-80 de ani cu ochelari, putin rataciti in acesta gara si plecati in lume sa-si cheltuie la batranete veniturile stranse o viata intreaga. Prin fiecare gest facut emana expresia: „We are from US”. Si atat.
Pe bancile in forma de „C”, pe care stau si eu, au venit acum alti oameni. Acum sunt 3 femei suedeze din care una e imigranta. Prin gara trec fete de 13-14 ani care vor sa arate ca de 25. Trec pakistanezi si turci care incearca sa aghete aceste fete care arata ca niste „Barbie girls”. Acum prin fata mea incep sa treaca consultantii si cei care lucreaza departe de casa, astfel ca intro secunda au trecut prin fata mea patru trolere cu laptop deasupra fara macar sa se loveasca unul de altul.
Fantastic cata organizare :-)
In spatele acestui „C”, in dreapta, e plin de pusti suedezi (si imigranti o parte din ei) care iau cina la Burger King-ul din coltul din dreapta al garii. Ceilalti pusti prefera Mc-ul din stanga. Trec copii de 10-11 ani care fac sport si care cara schiuri, crose de hochei, rachete de tenis, trolere...A mai ajuns un tren in gara. Ridic privirea si vad alti italieni cu mainile pline cu pungi H&M. Mai trec niste portughezi gelati si cu parul a la Christiano Ronaldo. Mai trec niste suedeze dragute de 30-35 de ani care si ele vor sa arate de 25 de ani. Si reusesc sa arate...
Ma uit la ceasul din fata mea. Oare chiar o fi din 1924? Doua norvegience inalte si cu ochelari isi beau cafeaua langa mine, privind un tip care are adidasii putin uzi si care priveste un ceas. A mers prin ploaie torentiala intreaga zi si blugii ii sunt de un albastru mai inchis in anumite parti din cauza aceasta. A mers prin ploaie sa vada macar o parte din Malmo. Ar fi putut in schimb sta pe o banca in forma de „C” in gara, privind un ceas intreaga zi. Ar fi putut vedea Malmo asa...Date tehnice despre HSB Turning Torso: Cea mai inalta cladire rezidentiala din Uniunea Europeana, formata din 9 cuburi a cate 5 etaje fiecare (un total de 54 de etaje, adaugand si etajele inter-cuburi), Inaltime: 190 metri. Intreaga constructie are o diferenta de rotire de 90 grade intre varf si baza. Chiria lunara a celui mai scump apartament aflat la etajul 51 si care are 190 de metri patrati este de 26,674 SEK (aprox 2650 euro). Acest apartament de 5 camere are orientare spre nord, sud si est.