Chamonix-Mont-Blanc

Ori de câte ori faci o fotografie, faci o declaraţie - nu numai despre ceea ce vezi, dar şi despre tine.
Eşti ceea ce vezi.
EMESE BENKO

Berlin...UBerlin...

Pe alocuri seamana cu zona Iancului din Bucuresti, cu blocuri comuniste...in alte parti, prin Potsdamer Platz seamana cu New York...uneori parca am fi la Universitate unde se vand carti la anticariate, si la ei se vand tot in acelasi loc...alteori ni se pare ca bulevardul perpendicular pe Bundestag seamana cu Champs-Elysees. Berlin ne plimba prin toate locurile acestea intro singura zi...
Orasul are istorie mai multa decat orice alt oras german in care am fost, Berlin-ul facand fata unei revolutii de instaurare a republicii (1918), a fost sediul central al fascistilor, a fost bombardat pentru a fi ulterior, dupa cel de-al doilea razboi mondial, impartit in doua: Berlinul de Est (sub ocupatie rusa) si Berlinul de Vest sub ocupatia aliatilor (SUA, Franta, Marea Britanie); in cele din urma a fost si locul principal al unificarii Germaniei si caderea zidului...si toate acestea intamplandu-se doar in secolul 20.
Arhitectura orasului iti spune foarte clar in care parte a fostului zid te afli: in “fostul est” – unde constructorii blocurilor , acum renovate totusi, au avut aceeasi conceptie ca si in anii 70-80 la noi, sau esti in “fostul vest” care arata faptul ca arhitectii cladirilor de pe strada 34 de langa Penn Station din New York au avut in comun multe cu cei care au construit cladirile din jurul Potsdamer Platz.
Un beci de langa Universitatea din Berlin unde nazistii au dat foc la carti pentru a “sterge” oarecum cunostiintele sau gandurile oamenilor liberi este acum un muzeu cu rafturi goale care poate fi fotografiat in Babelplatz. Monumentul holocaustului in care te adancesti fara sa iti dai seama reflecta foarte clar si rece cum incepe o divergenta de rasa sau religie – fara sa iti dai seama...putin cate putin. Aceste lucuri ma fac sa vad ca orasul isi vorbeste istoria fara a-l mai durea si si-o spune intrun mod care vindeca si nu intrunul care mai doare. Cele doua razboaie mondiale si mai ales cel de-al doilea, este inca un subiect foarte sensibil pentru germani, lasand rani adanci. Berlin mi se pare ca isi spune istoria intrun mod diferit totusi.
Nu am mers foarte mult cu metroul (U-Bahn sau simplu U- in germana) in oras. Cu toate acestea, melodia UBerlin de pe ultimul album R.E.M. mi-a adus aminte de acest oras si sa imi fac timp sa scriu despre el. UBerlin inseamna “despre Berlin” (über + Berlin) iar melodia surprinde frumusetea potentialului de viata de zi cu zi incepand cu rutina de dimineata si terminand undeva in alta lume, visand la stele. Videoclipul spune aceasta poveste intrun mod la fel de banal ca harta U-Bahn în sine.
UBerlin. Lasam in urma inca o statie, cu un zambet in privire ca a fost frumos...