Plutind lin in Danemarca

Sunt in Zurich intrun Airbus pregatit sa decoleze spre Bucuresti. Pe o pista paralela la 40-50 de metri aterizeaza un alt Airbus, iar la cateva secunde dupa aceea, la o inaltime de doar catva metri deasupra aceleiasi piste, un vultur pluteste lin, fara a avea grija ca se afla intrun loc periculos, exact deasupra pistei de aterizare...pluteste liber.
Am citit un articol interesant pe Hotnews despre ideea de a pleca/a nu pleca din Romania – articol in care autoarea isi amintea momentul, fractiunea de secunda in care a luat acea decizie de a pleca...acea fractiune de secunda in care un vultur pluteste liber deasupra pistei...
Zurich-ul se vede frumos de sus, cu lacuri, multe paduri si parcuri si munti inzapeziti in jur, care ma fac sa visez la schi. La fel de frumos mi se pare ca se vedea si Danemarca de sus si apusul vazut acum cateva zile din avion. Frumoasa e si Copenhaga (daca nu ploua), totusi poate prea friguroasa pentru martie, cu ratuste patinand si alunecand pe gheata impreuna cu alte pasari.
La Centrul danez de design, pe care l-am vizitat in weekendul trecut era o expozitie despre design islandez, impreuna cu o alta expozitie despre libertatea de exprimare si actiune. Din cadrul acesteia din urma erau puse niste leagane la dispozitia vizitatorilor muzeului, iar mesajul care imi placuse mie era: „Nu ne pierdem leganarea pentru ca imbatranim. De fapt, imbatranim pentru ca nu ne leganam...”. Ma leagan in muzeu...
Se spune ca pentru a realiza lucruri marete, nu trebuie doar sa actionam, ci si sa visam...nu doar sa planificam, ci si sa credem...
Eu visez, ma leagan si ma gandesc daca voi scrie peste catva timp care a fost momentul in care m-am hotarat sa plec (sau sa raman) (d)in Romania...Poate a fost momentul in care am vazut un apus de soare deasupra Danemarcei intro vineri seara...poate a fost momentul in care am vazut un vultur plutind liber deasupra pistei...