Visul american

Sunt la poarta D38 pe aeroportul din Miami si am de asteptat inca 45 de minute pana va incepe imbarcarea zborului meu spre Chicago O’Hare. La poarta D38, zborul dinainte este spre Guatemala City, iar la D37, langa, este spre Bahamas. Imi doresc si eu sa merg in Guatemala, si doar pentru motivul ca acolo exista un oras cu numele meu.

Nici cand am fost in Rusia, nici cand am fost in India, nu am simtit o atat de acuta lipsa de apartenenta precum acum in America (calatoriile anterioare in New York, Boston si Alaska fac exceptie). Tocmai am mancat in aeroport probabil una dintre cele mai proaste mancaruri din viata mea. Credeam ca merg „la sigur” daca iau un piept de pui cu sos cu miere, evitand astfel fast-food-urile de aeroport, obtinand in schimb o adevarata porcarie prajita cu miere „to dip”. Cu o seara inainte am mancat cu un coleg in Sunny Beach din Miami, la un restaurant argentinian foarte bun, ceea ce reflecta ca poti gasi mancare buna si sanatoasa. Ele sunt insa o exceptie si „setarile de fabrica” pe care le au la indemana oameni de rand sunt precum porcaria pe care tocmai am consumat-o.

„Dream Water” –daca ai probleme cu somnul; Bea „Dream Water” si te va ajuta sa visezi - spune o reclama la un lichid de baut...Zero calorii. Este o societate care impinge clar spre consum. Scaunele din aeroport au suport pentru pahare/bautura – pentru a-ti aduce subliminal aminte ca ti-e sete. Poate vrei o bere, cola, sprite sau...o „Dream Water”.

Este tara in care in aeroporturi sunt atat de multe masinute care transporta oameni care nu pot, sau nu vor, sa mearga pe jos. E tara in care oamenii nu calatoresc atunci cand sunt tineri, pentru ca aceasta experienta sa le deschida noi orizonturi. Nu...este tara in care oamenii calatoresc atunci cand sunt foarte batrani si nu pot sa vada mare lucru prin locuri in care nu exista masinute de aeroport, iar despre experiente care deschid mintea, e putin tarziu la varsta aceea. Uneori prin calatoriile mele am intalnit ca la sosirea unui avion sa fie asteptat un pasager cu handicap cu un carucior. Nu imi aduc aminte sa fii vazut vreodata doua astfel de carucioare. La sosirea zborului Frankfurt-Miami erau cel putin 7-8 astfel de carucioare. Acestea asteptau americani plecati in cautarea unei tardive deschideri a mintii, calatorind prin lume. Probabil cei care au baut „Dream Water” au si gasit-o...In vis.