Un loc la apus

Astăzi se împlinește un an de când un om extraordinar a plecat din viața aceasta... Deși nu mai am cum (doar in gand) să o sun sau să o imbrătisez sau să ii multumesc pentru tot, mă trezesc privind un scaun gol imaginandu-mi ca e aici si zâmbeste...Si atunci zâmbesc și eu si mi se face tare dor de ea uitându-ma la un scaun pe care cad razele soarelui la apus intrun mic oraș Transilvănean...