Scrisoare lui MC

Cu cat mi se spune ca am „un blog tare” cu atat mi se pare mai de rahat; cu cat mi se zice ca traiesc intens, cu atat mi se pare ca traiesc mai putin. Cu cat aud ca ar vrea sa fie ca mine.. cu atat mi-as dori sa fiu altfel. Cu cat imi doresc sa spun ce vreau, cu atat spun mai putin din ce imi doresc. Cu cat imi doresc sa fiu mai aproape, cu atat sunt mai departe.....Cu cat imi doresc sa fiu mai departe cu atat sunt mai aproape. Cu cat vreau sa traiesc mai mult cu atat lucrez mai tarziu....Cu cat imi doresc sa fiu original, cu atat de banal ajung sa fiu in ochii mei. Pe cat de creativ imi doresc sa fiu, atatea idei pierd in incercarea asta. Pe cat de linistit vreau sa fiu, pe atat de stresat ajung..... pe cat de agitat imi doresc sa fiu, pe atat de linistit sunt. Pe cat doresc sa scriu, atat de repede mi se termina bateria la lapt.....

Ok, draga Mosule... Aseara pentru ca mi-am uitat incarcatorul la birou, nu am terminat scrisoarea de plangeri. E buna si in stadiul asta...Oricum avusesem o zi mai proasta in care am ajuns de la birou la 23,30.Stiu ca nu ti-am scris in 25 de ani niciodata. Am hotarat de ceva vreme sa fiu cat pot de comunicativ, si tu erai in lista celor cu care aveam probleme de comunicare. Pana acum in cazul meu, ai adoptat metoda „mind reading”. Marturisesc ca in vreo catva ani nu eram eu cel a carui minte ai citit-o, astfel ca: la 4 ani in loc de bicicleta mi-ai adus portocale, la 6 ani in loc de trotineta, mi-ai adus portocale....la 8 ani in loc de minge, mi-ai adus portocale.....Uite astazi, am cerintele de mai sus, scrise pana mi se terminase bateria. Daca poti sa reduci diferenta dintre ce asteptari am in anumite parti din viata mea si ceea ce primesc in final, atunci DA – ti-as scrie si la anul. Deci asta mi-s cerintele pe care ti le trimit in tara vecina Finlanda......aaa.. si sa nu uit..... Pune si niste portocale :-)