Fes si Meknes

Musulmanii cu pelerine cu glugi precum calugari franciscani, strazile stramte si magarii care trec printre oameni, aduc parca a peisaj din „Numele trandafirului”. Fes a fost multa vreme capitala Maroc-ului si mult timp un imbold pentru revolte, pana cand francezii au mutat capitala la Rabat.
Partea veche a orasului (Medina) ma face sa ma intreb daca Fes si Casablanca sunt in aceeasi tara ...in acelasi secol. Medina din Fes e declarata patrimoniu Unesco si e estimata a fi cea mai mare zona urbana din lume fara masini...Unele din cele mai importante tabacarii si vopsitorii de piei (de unde si numele de „marochinarii”) si caciulele purtate si de rege (de unde numele de „fes”) sunt tot aici.
Oamenii sunt incredibil de dornici se te indrume in labirintul Medinei, astfel incat uneori nu imi dau seama daca acest exces de zel nu e in scopul de a obtine bani. De foarte multe ori ma insel si era doar o bunavointa cu care nu eram obisnuit...
Strigatele din minaretul moscheei Karaouine - (cea mai veche universitate din lume, care a functionat continuu- din anul 859) sau din al altor moscheei din cele 350 din Medina – ma trezesc la 5 dimineata. Aceasta atmosfera face ca in oras sa ne fie foarte greu sa gasim bere, si asta pusa in final in pungi negre, probabil pentru a nu fi la vedere pentru cei din jur.
Apoi, plecam la Meknes si aici dupa-masa la ora 4, in Place el Hedim ne simtim cu adevarat in Orient, datorita pietii foarte largi, oamenilor de toate felurile, muzicii orientale, portii Bab-el Mansour si celui mai bun suc baut vreodata din portocale, capsuni si alte 3-4 fructe. Toate acestea ma fac sa simt ca sunt intrun loc cum nu mai vazusem...Imi plac Fes si Meknes, mai ales prin faptul ca te simti in alt timp si in alt loc decat ai fost vreodata...Imi aduc aminte ce ne-a spus o marocana in tren: „Calatoria e la fel de importanta ca si odihna”...Vreau sa ma odihnesc mai tarziu insa...