Culori din aprilie

Cu zambetul pe buze... portocaliu...negru....portocaliu....parca nu mai voia sa vina joi sa zbor spre casa si sa se termine cea mai stresanta saptamana din viata mea profesionala de pana acum. Luni stress mult...dupa care o plimbare de doua ore seara prin Stockholm care imi da energie suficienta pentru a doua zi....Apusul se reflecta pe Marea Baltica...oamenii fac jogging sau biking cu sutele...asa ca se vede diferenta evidenta comparativ cu Bucuresti...Nu e de mirare de ce suedezii sunt printre europenii cu cele mai putine probleme de inima...fac jogging...merg pe bicicleta....pe langa Marea Baltica...sub un soare minunat....pe langa femei care arata incredibil de bine...o vreme superba...cum sa nu te indragostesti de un asa oras? Sanatate...viata...sport....Merge perfect cu cele 4 cafele pe care le-am baut astazi....sanatate....Marti...cu zambetul pe buze, simt cum sunt oameni care se intreaba ce caut eu acolo....bem sampanie...cu zambetul pe buze...si eu ma intreb ce caut acolo....Fac fata...Cu zambetul pe buze...si cu garda sus... Miercuri, la fel...cu zambetul pe buze...stress mult...seara, jogging ca sa imi revin...Aveam nevoie mult. Joi in sfarsit...Luam pranzul („sushi to take away, please...and a coke”)...merg cu oameni foarte importanti si mancam in parc...verde totul, soare, vreme minunata si nu imi pot imagina un pranz mai romantic...plin de cupluri, verde tot, in centrul Stockholmului...8 oameni business care stau langa peretele bibliotecii din Stockholm si sunt rezemati de perete, imbracati elegant...inchid ochii atat cat sa nu vada, insa sa primeasca lumina soarelui, care desi cu ochii inchisi...e portocalie....Portocalie...si e minunat. Aici e locul meu...
Imi spunea un coleg ca in nordul Suediei, cum exista foarte putin soare, vara, cand e vreme frumoasa pentru doua-trei saptamani sunt oameni care pur si simplu se pun langa perete pe „partea cu soare”, doar pentru a primii soarele in fata. A mers si l-a intrebat pe un tip: ”Ce faci? De ce stai aici?”....Tipul i-a raspuns „nu vezi?...este soare”...Portocaliu...negru....
Back to work....stress...trebuie sa plec la aeroport...nu merg multe din ce as vrea sa mearga...alerg...shuttle care merge cu 220 km la ora....trece prin tuneluri....Mi se pare ca recent si viata mea merge tot cu 220 km la ora...tuneluri...soare...Suntem prea eficienti. In Bee Movie la un moment dat, una dintre albine isi punea problema ca ceva nu e in regula ca toate sunt prea calculate si merg prea bine astfel ca la o intersectie cu toate ca sunt mii de albine...nu se ciocnesc...Prea eficient...Cand eram in Portugalia, mergand sa trimit o „vedere” unei persoane dragi, imi luam bicicleta pana mergeam sa iau „postcard-ul”, apoi pana imi cumparam pix din alt loc...apoi timbru din alt loc...si pana ajungeam inapoi acasa ma tot gandeam la acea persoana...vreo ora in total. Viata de om normal. Acum...ma grabesc sa ajung de la serviciu...sa caut taxi..in drum spre hotel...o fractiune de secunda...imi sare in ochi un postcard...ma hotarasc sa o iau...tipul imi spune ca are si pix....vinde si timbre...iar cutia postala e cum ies din magazin....Doua minute a durat...Eficienta corporatista....s-a dus gandul la acea persoana draga...Back to the issues....Uite un taxi....alerg....Portocaliu...negru...
Inchid ochii...atat cat sa nu vad...in shuttle...atat cat sa nu ma gandesc la saptamana aceasta....atata cat sa primesc soarele...trenul trece prin tuneluri si cu ochii inchisi, imi dau seama cand intra si cand iese totusi prin culoarea pe care o „vad”, stand cu ochii inchisi...portocaliu...negru...portocaliu... „Noi am asteptat atata timp fara soare....Fara soare... Am asteptat atata timp fara soare in ochii nostri...Spune-mi unde a disparut soarele...Am trait atata timp fara soare...fara soare in vietile noastre...” spune o melodie de la Radio Guerrilla...Ma simt ca si tipul din nordul Suediei din povestirea colegului meu – cel care sta rezemat de perete. Eu, din pacate, sunt si mai in sud putin...Portocaliu...negru...portocaliu....