Ma trezesc si ma intreb in ce tara ma aflu. Asta si din cauza somnului de doar 3 ore avut si ochilor care inca nu se deschid decat pe jumatate. Dupa cateva minute imi dau seama ca e vorba de Helsinki si apuc sa imi iau micul dejun inainte de a lua avionul. E 8:35 AM si avionul decoleaza din Finlanda. Datorita diferentei de fus orar, ajung in Stockholm tot la 8:35. La pranz, in ultimele ore de serviciu aici in Stockholm, iau pentru ultima data aceeasi masa tipica de joi in Suedia: supa de mazare si clatite cu gem si frisca. O sa imi lipseasca aceasta „Peas soup & pancake day”. Un „gand” auzit recent - de fapt un proverb african, spune: „Cand te rogi, misca-ti picioarele”. Adica trebuie sa facem si demersuri nu doar sa le asteptam ca ele sa vina de sus pentru a raspunde acelor rugaciuni. Dupa masa, zborul meu spre Munchen face ca Stockholm sa ramana undeva in urma mea...in vis.
It was just another night
With a sunset
And a moonrise not so far behind
To give us just enough light
To lay down underneath the stars
Listen to papas translations
Of the stories across the sky
We drew our own constellations
Ajung in Munchen si avand putin timp, apuc totusi sa mananc ceva ce poate fi considerat „cina” si apoi sa ma pregatesc pentru ultimul zbor de azi „across the sky”. Ma uit la ceas inainte de a decola. Pentru a treia oara in ziua de azi ceasul arata 8:35...De data asta PM. Adorm in drum spre Bucuresti.
I can't give you everything you want
But I could give you what you thought you need.
A map to keep beneath your seat, you've been to me in time I'll get you there.
I fold it up so we don't find our way back soon, nobody knows we're here.
We can park the van and walk to town
Find the cheapest bottle of wine that we could find
And talk about the road behind how getting lost is not a waste of time.
The water moor will take us home in the moment we will sing as the forest sleeps.
Well it's all .. for the sake of arriving with you
Ajuns „acasa” in Bucuresti, nu ma gandesc decat sa dorm...sa dorm...Inca ma gandesc la clatite cu frisca si gem, diferente de fus orar, cele 4 tari prin care am trecut astazi, „timing” si constelatii. In timp ce adorm nu apuc sa ma rog, cum spunea proverbul african amintit mai sus. Cu toate acestea...picioarele mele inca se misca...Ma trezesc...E vineri...Ma uit la ceas...E 8:35...
It was just another night
With a sunset
And a moonrise not so far behind
To give us just enough light
To lay down underneath the stars
Listen to papas translations
Of the stories across the sky
We drew our own constellations
Ajung in Munchen si avand putin timp, apuc totusi sa mananc ceva ce poate fi considerat „cina” si apoi sa ma pregatesc pentru ultimul zbor de azi „across the sky”. Ma uit la ceas inainte de a decola. Pentru a treia oara in ziua de azi ceasul arata 8:35...De data asta PM. Adorm in drum spre Bucuresti.
I can't give you everything you want
But I could give you what you thought you need.
A map to keep beneath your seat, you've been to me in time I'll get you there.
I fold it up so we don't find our way back soon, nobody knows we're here.
We can park the van and walk to town
Find the cheapest bottle of wine that we could find
And talk about the road behind how getting lost is not a waste of time.
The water moor will take us home in the moment we will sing as the forest sleeps.
Well it's all .. for the sake of arriving with you
Ajuns „acasa” in Bucuresti, nu ma gandesc decat sa dorm...sa dorm...Inca ma gandesc la clatite cu frisca si gem, diferente de fus orar, cele 4 tari prin care am trecut astazi, „timing” si constelatii. In timp ce adorm nu apuc sa ma rog, cum spunea proverbul african amintit mai sus. Cu toate acestea...picioarele mele inca se misca...Ma trezesc...E vineri...Ma uit la ceas...E 8:35...
Mai apuc din cand in cand sa-ti citesc insemnarile de pe blog. Unele dintre posturi mi se par incredibil de triste. Acesta este unul dintre ele. Lasi imaginea unui sclav. Sper ca undeva in adancul tau sa gasesti un motiv pentru care sa merite.
RăspundețiȘtergereO sa simti lipsa :). Cris
RăspundețiȘtergere@ Luca
RăspundețiȘtergereCred ca e o "sclavie" benevola, pentru ca mie chiar imi place ce fac si agitatia si faptul ca tot timpul calatoresc.E interesant ca poate parea trist ceea ce am scris, dar pt mine e trist doar pt ca s-a terminat deocamdata. Cred ca fiecare dintre noi individual are alte asteptari sau puncte de vedere si tristetea vazuta in ochii cuiva, poate este de fapt o bucurie...
@Cris
RăspundețiȘtergereCu siguranta o sa imi lipseasca mult. Now it is toooooooo boring:-)
Sper ca voi lua avionul curand.
E normal sa simti lipsa la ce ai pierdut, cred ca boring e un cuvant prea dur pentru ce ai acum, bucura-te de Bucuresti pentru ca eu stiu ca oricum tu de obicei te rogi miscand picioarele...........asa ca simt ca vei fi curand din nou intre 2 avioane cu gandul la supa, clatite,adresele tale din ultimii doi ani si tot asa.....
RăspundețiȘtergereIn plus ai proiect social intern, nu asa am discutat? ;))
Da Roxana, cred ca multi ne rugam cu picioarele in miscare:-).
RăspundețiȘtergereSpuneam ca poate e plictisitor, doar pentru ca schimbarea e prea brusca, insa curand am sa imi gasesc echilibrul din Bucuresti (... eu am mai multe pcte. de echilibru. Stii ca BE se traduce in romana ca "pct de echilibru" :-P). Noroc cu proiectul asta social dat de tine ;-)
...dati-mi un punct de echilibru, si voi urni Pamantul ;)
RăspundețiȘtergereCa un om mare ai zis Laur :)
RăspundețiȘtergereEu cred ca avem (si cautam) mai multe puncte de echilibru...pentru ca daca ar fi doar unul...am urni Pamantul ;-)