joi, 19 februarie 2009

Sinaia

Lucrez la un vis, asa cum spune un cantec al lui Bruce Springsteen.
Se spune ca niciodata ceva important nu a fost realizat fara entuziasm, insa de multe ori majoritatea dintre noi pierdem acel entuziasm atunci cand devenim adulti si cu el raman doar copiii. Lucrez la un vis pentru care am nevoie de acel entuziasm...Visul este sa vad doar lucruri frumoase in Romania. Un prim pas care m-a facut sa incep sa lucrez la acel vis a fost Sinaia. Nu ma asteptam sa fie asa frumos, sa vad soarele cum apare doar intro parte a vaii, sa vad ceata de la 2000m si lumina soarelui spre care trebuie sa schiez in jos pana la 1820m pentru a iesi din ceata. Cu muzica de la casti in urechi mi se pare, coborand din ceata, ca schiul este ca si dansul, iar cristianele sunt precum miscarile facute pe ritmul muzicii pe care o aud in casti. Ma simt liber sa lucrez...Ma simt liber sa traiesc.
Daca trec cu vederea cladirile vesnic in constructie din Romania, cainii vagabonzi (sau care arata cel putin ca si cum nu ar avea un stapan) care sunt si pe partie la sosire...Daca trec cu vederea aspectul wc-urilor sau faptul ca, asteptand telecabina, multi fumeaza din plin intrun spatiu inchis...Daca ignor faptul ca o parte din angajatii care stau la telecabina sau telescaun sunt semialcoolici...Daca trec cu vederea toate aceste diferente fata de o tara civilizata...atunci da – pot sa lucrez la acel vis si sa vad cerul innorat din care iese soarele care lumineaza intreaga vale spre care cobor; pot sa dansez in timp ce schiez...pot sa visez in timp ce dansez si schiez...pot sa lucrez in timp ce visez ca dansez, schiind...
Uneori, multi dintre noi ne aflam la 2000m in ceata si trebuie sa coboram la 1820m pentru a vedea soarele care lumineaza puternic doar o parte a vaii. Cea in care noi dansam.

6 comentarii:

  1. Si ai ce vedea in Romania. Nu sunt un fan al Romaniei, dar recunosc ca sunt lucruri frumoase in tara asta. Citind postul tau imi da senzatia ca seamana cu bancul acela in care dupa ce Dumnezeu a impartit tarile, este abordat de sf. Petru care-L intreaba: -Doamne, nu e posibil ca unele tari sa aiba doar desert sau doar munti si aceasta tara sa aiba toate formele de relief intr-un mod ata de egal. Dumnezeu, indignat de suspiciunea de a nu fi echidistant in procesul de creatie ii da replica: -Stai sa vezi ce popor pun aici.

    Totusi, imi dau seama de aici ca nu sunt un fan al romanilor si a ceea ce fac ei,... dar cu siguranta sunt un fan al Romaniei si a ceea ce are ea (see http://dantautan.ro/)

    RăspundețiȘtergere
  2. Se pare ca sunt destui oameni care cred ca bancul zis de tine nu e doar un banc ci si ceva real.De multe ori imi place sa merg prin Bucuresti cu castile in urechi ascultand muzica, fara ca sa aud zgomotul pe care-l fac masinile si oamenii...doar sa vad locurile si nu oamenii. Sunt totusi tot mai multi oameni pentru care e bine sa ne dam jos castile din urechi pentru ca si ei vad acelasi lucruri frumoase ca si noi in Romania. Merci de linkul cu poze.

    RăspundețiȘtergere
  3. Toti tindem sa folosim sintagma "romanii sunt asa, romanii sunt pe dincolea", de parca noi am fi alt popor. Desi suna cum suna, romanii suntem noi toti. Asadar, buni, rai, trebuie sa vorbim despre romani ca si cand am fi in aceeasi barca cu ei. Pentru ca,Luca, ia ghici , chiar suntem !

    RăspundețiȘtergere
  4. Citisem un "review" despre filmul "A Good Year" si articolul respectiv critica ideea ca tot timpul tindem sa credem ca fericirea e in alta parte. Uneori si eu credeam asa, insa de fapt, e cum zici Laure: suntem romani cu totii, buni, rai...si suntem cu totii buni/rai si in masura in care ne privim in barca de care ziceai sau in afara ei. Doar ca in afara ei, nu e un loc caruia sa ii apartinem...

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt si voi ramane fan Romania. Sunt de acord cu Laur suntem romani si suntem si buni si rai ca orice alt popor de altfel.
    Tind sa cred ca vedem mai negre unele lucruri acasa decat par in alte locuri doar pentru ca acasa, in Romania in care gasim si kitch si calitate amestecate ne este sufletul si aici ne gasim echilibrul si radacinile; intotdeauna e dureros sa vezi ca ce iubesti nu este perfect, ci poate fi rau, meschin, murdar.

    Dar cum fara urat nu exista frumos si fara meschinitate nu poate exista onoare prefer sa ma concentrez pe partile frumoase in care eu imi gasesc echilibrul: copaia cu pita calda si pozele de la caminul cultural ale lui Laur, Ciuleandra si Maria Tanase(asta am ascultat azi si ieri), muntii cu zapada, traditiile, casele si portile din Maramu' muzeul satului si mirosul de capite si de sat de tara. Roxana

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai mare dreptate cand ai zis ca "e dureros sa vezi ca ce iubesti nu este perfect, ci poate fi rau, meschin, murdar.". Distractie faina la ascultat muzica romaneasca si visat la concediile ce vor veni in MM, Bucuresti sau alt loc din Romania si te asteptam acasa :-)

    RăspundețiȘtergere