Sunt cuvinte care au un adevarat inteles doar intro anumita limba. Imi vine sa râd gândindu-ma la “saudade” si “dor” care exista doar in portugheza, doar in româna. Doar….
Dupa ce am trecut de aproape 20 de ori anul acesta prin aeroporturi din Germania, am ajuns weekendul trecut sa si vad prima data un oras al ei. Frauenkirche se vede din aproape toate partile orasului si ne cheama inauntru datorita frigului de afara. Ciudat, sunt in Suedia de 4 luni aproape, dar pentru prima ninsoare a trebuit sa merg in Munchen. Imi aduc aminte ca la fel se intamplase cand am stat 4 luni in Alaska si prima zapada vazuta a fost in drumul spre casa, la Sinaia.
Cand esti in Grecia, te comporti ca si ei, astfel ca berea alba Hofbräu la micul dejun impreuna cu cafea si cu cârnaţ -Weisswürste si covrig ajung in stomacul meu cam in acelasi timp. Chiar bune…. mai vreau, dar e deja prea târziu pentru micul dejun pentru ca e ora 14, adica deja se mananca jumate de raţă cu cartofi.
Strazi, magazine, universitati, berarii poarta numele de Ludwig sau Maximilian – ultimul din regii din Bavaria. Parlamentul e inconjurat numai de copaci, si stând in faţa lui, iti ofera niste privelisti de tinut minte. Cineva imi zicea odata ca poza perfecta e cea din mintea ta.
Imi place cum se vede cladirea sediului BMW (incluzând si muzeul BMW, inaugurat recent) din OlimpiaPark - unde s-a tinut Olimpiada din 1972 – ce i-a oferit lui Spielberg “the main ideea” sa faca filmul “Munich”. Imi place cum se vede, Hi-tech-ul din sticla si oţel din spatele unor tomberoane si buldozere ce incep sa darâme o parte din bungalourile de langa Olimpia Stadion.
“Hautnah Bavaria” era o reclama de turism a landului, vizibila prin statiile de metrou. Nu stiu de ce, dar imi place acest cuvânt: hautnah - atat de aproape ca si cum ar fi pielea ta. Astfel incât zapada care trebuia sa cada in ziua aia in Munchen, cade pe mine…si pe pielea mea.
Dupa ce am trecut de aproape 20 de ori anul acesta prin aeroporturi din Germania, am ajuns weekendul trecut sa si vad prima data un oras al ei. Frauenkirche se vede din aproape toate partile orasului si ne cheama inauntru datorita frigului de afara. Ciudat, sunt in Suedia de 4 luni aproape, dar pentru prima ninsoare a trebuit sa merg in Munchen. Imi aduc aminte ca la fel se intamplase cand am stat 4 luni in Alaska si prima zapada vazuta a fost in drumul spre casa, la Sinaia.
Cand esti in Grecia, te comporti ca si ei, astfel ca berea alba Hofbräu la micul dejun impreuna cu cafea si cu cârnaţ -Weisswürste si covrig ajung in stomacul meu cam in acelasi timp. Chiar bune…. mai vreau, dar e deja prea târziu pentru micul dejun pentru ca e ora 14, adica deja se mananca jumate de raţă cu cartofi.
Strazi, magazine, universitati, berarii poarta numele de Ludwig sau Maximilian – ultimul din regii din Bavaria. Parlamentul e inconjurat numai de copaci, si stând in faţa lui, iti ofera niste privelisti de tinut minte. Cineva imi zicea odata ca poza perfecta e cea din mintea ta.
Imi place cum se vede cladirea sediului BMW (incluzând si muzeul BMW, inaugurat recent) din OlimpiaPark - unde s-a tinut Olimpiada din 1972 – ce i-a oferit lui Spielberg “the main ideea” sa faca filmul “Munich”. Imi place cum se vede, Hi-tech-ul din sticla si oţel din spatele unor tomberoane si buldozere ce incep sa darâme o parte din bungalourile de langa Olimpia Stadion.
“Hautnah Bavaria” era o reclama de turism a landului, vizibila prin statiile de metrou. Nu stiu de ce, dar imi place acest cuvânt: hautnah - atat de aproape ca si cum ar fi pielea ta. Astfel incât zapada care trebuia sa cada in ziua aia in Munchen, cade pe mine…si pe pielea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu