Azi mi-e dor de Portugalia.Asa vine uneori. Cand am sa ma intorc (la anul sper) o sa ma simt ca si cum revezi un prieten foarte bun, de la care nu ti-ai luat ramas bun. Azi am inceput sa scriu de dor un e-mail in portugheza. Sunt mii de lucruri de acolo care mi-s in inima. Cum nu zisesem anterior prea multe in blog, azi imi aduc aminte de Guimaraes – “aqui nasceu Portugal” si dimineata ploioasa din varful dealului de unde pleaca “prima strada din Portugalia”- intre castel si biserica. Oare in Romania unde a fost prima strada?
Ma gandesc la Sameiro din Braga, Povoa si Esposende cu prima mea vedere a Oceanului Atlantic. Imi aduc aminte de drumul pana in Regua si apoi in Lamego si vederea straturilor de vita-de-vie pentru vinul de Porto. Trenul merge pe langa raul Douro si e o zi minunata. Radem.
In Coimbra mi-ar fi placut sa invat, cu o zi de mai, plina de studenti, cu concert The Gift si Rui Veloso si cu "Portugalia piticilor". Nu am fost in alte multe locuri in care am vrut sa merg. Mi-e dor de Avenida dos Aliados care la meciul Portugalia-Anglia a fost plina, rosu si verde si striga : “Com uma força que ninguém pode parar, com uma fome que ninguém pode matar”. Asa mi-e dor in seara asta, cu o foame care nu poate fi potolita. Muzica din secunda asta zice “No regrets”, asa ca din foamea asta ma hranesc, nu flamanzesc :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu