Praga

Norii foarte deşi par a fi o partie uriasa de schi deasupra careia avionul zboara fara a face cristiane. Sub aceasta partie imaginara se afla Praga. Dupa Helsinki, Bucuresti, Oslo şi Stockholm, Praga este a cincea capitala in care ajung in luna august a magnificului an 2008. E septembrie acum şi simt ca parca nu am mai dormit din iulie. Pe langa cele cinci locatii a paturilor in care am dormit, mai adaug un training, o nunta şi faptul ca a trebuit sa ma şi mut.. Mai pot? :-) Daca doar m-ai vedea...Daca doar m-ai auzi...Daca doar as fi eu acum...
Praga cred ca e primul oraş pe care il vizitez şi, cu toate ca ploua intruna timp de 3 zile, il ador. Plin de viata, plin de turişti...plin de oameni care fac ceva pentru ca acest oras sa fie plin.
Ploua intruna...Muzeul National sta la unul din capetele Pieţii Wenceslas (Vaclavske namesti), locul unde s-au adunat tancurile ruseşti in 1968 in „Primavara de la Praga”. In piata, o expozitie de fotografie arata comemorarea a 40 de ani de la acel eveniment. Fotografiile arata desene şi caricaturi – modalitatea intelectuala şi naiva de raspuns a cehoslovacilor la brutalitatea de atunci a ruşilor.
Imi place un monument pe care il gasesc intrun alt parc, monument dedicat victimelor comunismului. Acesta e dedicat nu doar celor executati sau incarcerati, dar şi celor a caror viata a fost distrusa de regimul totalitarist, lasand in urma „părţi de oameni” si nu oameni intregi.
Ploua...
Duminică, ziua concertului R.E.M. de pe stadionul Slaviei...in sfarşit se face soare. Asa cum batranul dintro carte a lui Hemingway visa lei, asa şi eu visez la partia deasupra careia avionul zboara fara a face cristiane...