De multe ori imaginatia o ia cu mult inaintea mea si visez, aflandu-ma intro stare de semisomnolenta. Visez lei, precum batranul dintro carte...Uneori aceste vise sunt imposibil de realizat in realitate pentru ca presupun, spre exemplu, ca doi oameni - care nu au nimic in comun, vorbesc limbi diferite si se afla in locuri complet diferite si indepartate – sa se intalneasca. Zambesc in visul meu. Uneori astept ca ceea ce e irealizabil sa se intample cu adevarat. Astept...
In imaginatie totul e posibil si mai mult decat atat. Oamenii care „nu au cum sa se intalneasca” pot sa se intalneasca. Visez sa fiu atat de liber incat sa cred ca toate aceste vise ar putea fi reale. Suna alarma de la telefon si ma trezesc. Pierd ceea ce e mai bun in mine. Incep sa ma gandesc la cele 21 de mii de lucruri din viata „reala” si incep dubiile legat de tot ce gandeam cu cateva secunde inainte, zambind in visul meu: „Nu, asta nu are cum sa fie”; „Doar daca...ceea ce e imposibil”. Multe din ele le uit instantaneu, doar privind un laptop sau un bagaj neterminat.
Visez sa fiu atat de liber incat atunci cand suna alarma sa ma trezesc, lucrurile din imaginatia mea sa continue sa existe. Am nevoie de timp sa visez...
Azi, in visul meu, am visat acest cantec...It was not my imagination...
eu cred ca visele pe care le avem sunt proiectia a ceea ce am trait sau urmeaza sa traim...continua sa visezi nu sti niciodata ce vis ti se va indeplini maine....pup
RăspundețiȘtergere