O zi cu unul mai putin…

Trebuia sa imi fii dat seama cand l-am pierdut. Nu era prima data, dar era important pentru mine. De acolo, parca toate au inceput sa mearga prost in ziua respectiva. Da, pot spune ca a fost o zi chiar proasta si ca a inceput cand am simtit ca nu mai imi este atat de atasat pe cat il stiam eu ca este. Uneori asa se intampla: astazi simti ca te poti baza, iar intro dimineata simti ca...vrea altceva, ca vrea sa se rupa de tine. Dupa, faptul ca nu imi ieseau setarile la testele pe care la faceam, sau ca aveam meeting cu doi oameni importanti, ca sa discutam un document de 2154 de pagini la care eu nu am scris vreun cuvant...sunt convins ca sunt doar consecinte ale incidentului din cursul diminetii. Seara, e chiar dezastroasa. Plec penultimul dintrun office de vreo cateva sute, poate mii de oameni. Ajung la iesirea principala si...la naiba...Trebuie card ca sa iesi...Tehnologia...Totul e facut sa ne fie cat mai simpla viata de trait, dar ne face lucrurile cele mai simple sa fie atat de complicate. Singur, in fata usii...nimeni la receptie...Imi vad taxiul in fata firmei la 20m, dar nu pot sa ii fac cu mana. Probabil taximetristul nu are nici el card :-). Gata...Am gasit...Cardul de acces tocmai l-am primit azi...Dar nuuuuu...Parca zicea ca trebuie activat la un numar de telefon...Sun de pe mobil: ”Ne pare rau...numarul acesta nu poate fi alocat de pe mobil, va rugam incercati de pe un nr fix”...Inapoi nu ma pot duce la etajul 7 ca...nah...cardul nu e activat...Mai e un coleg sus. Cu toate ca e manager il sun sa coboare, dar evident ca imi intra mesageria lui vocala...Nu pot sa cred...Sunt blocat, in tot labirintul tehnologiei asteia si imi vad taxiul...Imi vad taxiul...si totul e din cauza a cea ce am simtit ca am pierdut dimineata! In jur, nici urma de telefon fix...Ba da, trebuie sa aibe la receptie...Sun la numarul de activare a cardului dar...”Nu vi-l putem activa. Va rugam reveniti maine. E tarziu.”...Stiu si eu ca e tarziu…de aia si sun!!!! In final reusesc sa ii explic sa trimita pe cineva de la o firma de securitate care e in alta parte. Din ditamai cladirea am plecat penultimul. Dupa inca 10 minute apare o agenta de securitate suedeza cu un caine imens, care ma face sa ma intreb daca chiar vreau sa ies din cladire...Ies eu si intra el...Si ea. Injurand, obosit si flamand, iau alt taxi, si ma opresc sa iau primul sandvis din 7Eleven. Sunt prea obosit...vreau doar sa se termine ziua. Cand ajung in hotel si ma uit la sandwish, inainte de a-l deschide, imi zic: “Pun pariu ca e cu peste”...Cand il deschid, mirosul imi confirma...Ok, daca ma culc repede nu mai are ce se intample, nu?
Daca nu l-as fi pierdut in acea dimineata, poate ca as fi avut o zi normala...Promit ca in weekend, am sa il cos la loc si atunci totul are sa fie bine. De fapt, daca ai toti nasturii ce rau poate sa ti se intample? :-)