Liber...Imi aduc aminte cum ma simteam pedaland sub soarele de la miezul noptii in Fairbanks acum 5 ani...Liber...Pot face orice, trebuie sa vreau doar – gandeam atunci. Acum, dupa o saptamana de ski, inca imi tremura picioarele, iar mainile parca nu gasesc cu exactitate tastele lasate balta pentru o saptamana, ci cauta locul unde trebuie sa infingbăţul ca sa nu cad la vale. Picioarele si in somn o iau la dreapta si apoi vireaza brusc la stanga sa nu cad in vis pe partia care se deschide in fata. Totul este sa nu imi fie frica...Insa imi este, dupa ce cad de patru ori in 20 de metri si imi zic ca locul meu e un pic mai in jos pe partia de incepatori. Dupa-masa, reusesc sa revin in locul de dimineata iar cei 20 de metri sa devina 40...60...iar apoi partia albastra...sa devina rosie.
Imi aduc aminte un citat dintrun film care spunea ca in Alpi in Austria, se construise calea ferata inainte sa existe vreun tren sau vreo posibilitate de a avea vreunul in zona aceea in viitor. Pur si simplu oamenii facusera demersuri pentru a-si indeplini un vis, inainte ca acel vis, in ochii altora sa fie posibil. Oare trenul din poza de mai sus, merge pe acea veche cale ferata?
Ce o sa tin minte e nu neaparat ca am invatat sa skiez mai repede de cat ma asteptasem, ci mai ales libertatea pe care o simteam, cea pe care o simteam pedaland dupa 14 ore de munca in Fairbanks – cea pe care o simt acum in concediu in Tirol, departe de Q,W,E,R,T,Y,U si prietenii lor...departe...si...liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu