Fara stress ies ultimii din aeroport. Daca nu as fi trait un an din viata in Portugalia, sigur m-as fi impacientat, sunandu-i……”S-a intamplat ceva? Ce ati patit?”. Asa, trebuie doar sa ma gandesc ca taxiul chemat nu va pleca. Cand ramasesem singurul asteptand…vazandu-i, imi dau seama ca o parte din mine a ramas mereu in Porto. Primii ne-romani care ajung in casa din Nasaud….Isi fac poze cu nucul precum imi faceam eu cu palmierii din Matosinhos…Ajunsi in Maramures, dupa al doilea pahar de horinca, deja se dau batuti: “Florin, chiar trebuie?”… Ce ziceam anterior..uneori lucrurile pe care ni le dorim in viata sunt printre noi, dar trebuie sa calatorim, sa zicem ca vrem altceva, ca vrem sa fim altundeva, cu altcineva, altcumva….pentru ca esenta a ceea ce vrem cu adevarat sa fie in locul de unde am plecat. Zic asta, gandindu-ma la Maramures si la locul unde am stat….uneori imi doresc sa am o viata extrem de simpla si sa traiesc doar printre oameni buni si cu inima deschisa tot timpul….Alteori, cred ca mi-ar fi imposibil. Dar lucrurile cu adevarat importante….sunt acolo.
Dupa complexul de la Manastirea din Barsana si fosta cetate dacica langa care e un cimitir cu cruci parasite si trist de vazut daca e cerul innorat, o nunta intre masini cu numar de inmatriculare italian sau de MM si fete care intrun sat din Maramures saluta pe ulita cu “Bonjour”, ajungem sa ne intrebam in ce punct ne-a adus globalizarea. Dupa o dupamasa in Nasaud unde am ajuns sa fiu ghid si mie sa mi se para interesant orasul auzindu-ma vorbind, ajungem via Cluj, in Sibiu - Capitala culturala si orasul fara gara. Evident ca e prima poza pe care o face David….Asset under construction. In rest multe lucruri, precum biserica de langa gara sau strazile din fata ei, ma fac parca sa fiu pe bicicleta mergand spre Barcelos. De tinut minte e urcusul si vederea din turnul Bisericii Evanghelice, care arata un Sibiu mai mult portughez decat german. Mergand, apoi alergand, cu un picior ajunsi si cu celalalt fugind inca, prindem autocarul spre Bucuresti….Tipic portughez :-)…sau deja e un brand propriu dupa ce am fost la cateva secunde de ratarea zborului de Viena saptamana dinainte. A catea ora ma suna cineva dimineata exact la limita incat sa ma trezeasca, sa alerg si sa ajung cand inca situatia nu e dezastroasa?...cred ca de cel putin 5 ori….da stiu…..cineva acolo sus formeaza prefixul...restul e inspiratie.
Adora Valea Oltului si imi multumesc ca i-am convins sa nu luam trenul…de fapt gara din Sibiu i-a convins sa mearga cu autobuzul. Ultima zi…Bucuresti…ei zic ca arata a capitala Europeana…ca sunt locuri care sunt ca si in Paris sau Lisabona sau care nu le vad in Porto….fac insa si poze la masini….copii…tasnitoare…case…a la India….De fapt asta e Romania acestui Septembrie….Sibiu-capitala europeana foarte draguta, fara gara insa; unul din cele mai mici orase-Nasaudul – linistit si primitor in familia mea, care insa la 9 seara arata ca parasit…fara lumina sau vreun semn, la geamul din fata al caselor, ca acolo traieste cineva….si asta la mai toate casele pana in centru; Clujul, care in acest moment ma face sa imi fie tare dor de el; satele din Maramures cu fete care saluta in franceza in sat, cu biserici care dupa vreo jumate de ora inca ai indoieli daca e ortodoxa sau catolica, cu sculpturi in lemn care costa salariul pe vreo 3 luni ai unui manager din vest, cu trenuri care fac ca WC-ul din ele sa fie unul din primele lucruri la categoria “feedback negativ” dupa o saptamana de Romania; cu Bucuresti cu blocuri comuniste si a carui parti arata a “very European capital”…A carui parti…..Cam asta e Romania….AuC (Asset under construction)…unele parti sunt terminate..altele inca nu pot merge in productie….Cand avem Go Live? :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu