Trenul are intarziere vreo 30 de minute, insa il consum incercand sa ma adaptez la tara asta. Toate garile prin care trece trenul sunt din lemn, vopsite in galben. In tren, in fata mea: un cuplu de indragostiti, in spate altii doi, iar langa mine: o filipineza (probabil) cu copilul care plange. Norvegiencele din tren ar putea lejer sa faca cariera in handbal, volei sau alt sport similar, multe din ele fiind mai inalte decat mine, insa la fel de frumoase ca si suedezele...aproape.
Dimineata pe la 7 ajung in Bergen, dupa ce pe drum pot sa vad niste peisaje care parca sunt de pe valea raului Douro din Portugalia (Lamego) sau pe Valea Oltului la noi. Apa trece cand de o parte a caii ferate cand de cealalta. Iar sus sunt muntii care cresc direct de langa apa. Bergen este al doilea oras al Norvegiei (220.000 locuitori) si autonumit „capitala fiordurilor”, pentru ca foarte multi il folosesc ca si baza pentru vizitarea fiordurilor din apropiere: Sognefjord (cel mai mare si mai adanc din Norvegia) sau Aurlandfjord - pe care planuiesc sa il vad si eu pe sfarsitul acestei zile. Dupa ce am vazut orasul pe fuga, in cateva ore trebuie sa prind trenul care ma va duce spre Valea Flamsdal spre una din cele mai renumite rute de cai ferate din lume – Flamsbana. Vazut pe fuga, Bergen nu pare un oras foarte mare, cu destul de multi turisti (nemti si spanioli), foarte curat (tipic nordic), cu piata de peşte din portul Vagen care inca dovedeste faptul ca Bergen a fost unul dintre membrii Ligii Hansa (importanta alianta comerciala din trecut), cu case medievale si biserici rosii scandinave.
Poate parea, prin impresiile mentionate mai sus, un oras plictisitor, insa, se spune ca pentru a fi in stare sa vezi un loc, trebuie sa crezi mai intai in el. Eu am avut timp sa cred doar 3 ore...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu